Revista:

Un gust minunat: cel al dragostei

Untitled

Cine are drum prin vechea cetate a lui Bucur ciobanul şi îl încearcă foamea, poate îndrăzni să devină oaspete al trapezei Mânăstirii Antim, aflată foarte aproape de Piaţa Unirii. Părinţii de aici n-ar lăsa pe nimeni să plece fără să îl omenească, mai ales că rânduiala lăcaşului ctitorit de Sfântul Antim a prevăzut încă de la începuturi găzduirea şi ospătarea străinilor prin Testamentul de fiinţare.

Cuhnia

Dinspre gospodăria călugărilor, despărţită de curtea bisericii printr-o poartă din fier, vine o adiere de scorţişoară şi vanilie. În cuhnia de la subsol se prepară o negresă cu dulceţuri. La foc sunt puse câteva oale uriaşe cu mai multe feluri: fasole şi ciorbă pentru că era într-o zi de vineri, sarmale pentru a doua zi. Părinţii au decis să angajeze o bucătăreasă – doamna Safta Bode –, care să se ocupe de cele necesare meselor. Muncitorii ce trebăluiesc prin curte, studenţii fără posibilităţi materiale care pot locui aici pentru a-şi face studiile şi monahii de metanie iau masa laolaltă. Rânduiala Postului Mare este destul de grea, iar părinţii merg cu capul plecat la ascultările lor. În trapeza Antimului au stat la masă în vremelnica trecere prin astă lume părinţii Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu şi Mitropolitul Bartolomeu Anania. Părintele Vincenţiu Oboroceanu este stareţul mânăstirii şi şi-a propus să construiască în cerdacul casei un cuptor pentru pâine.

Doamna Safta se trezeşte de pe la patru şi jumătate şi vine tocmai din oraşul Pantelimon ca să se ocupe dis-de-dimineaţă de mesele călugăreşti. În ziua în care am cunoscut-o eu, adusese de la o vecină câteva mănunchiuri de ştevie, cu care a făcut o ciorbiţă cu un gust special, cum n-am mai întâlnit.

Bunăvoinţa şi dragostea femeii sunt naturale, fără vreo străduinţă anume sau diplomaţie. Se poartă cu atenţie cu toţi cei care vin la masă mai ceva decât o maică, de parcă ar deţine daruri ale Duhului Sfânt. Pentru familie găteşte rar, iar când o face se foloseşte de ceea ce ştie de la mânăstire. Soţului îi place să gătească şi îşi pregăteşte singur de mâncare, copiii preferă meniurile ei vegetariene. Nu lucrează de multă vreme în bucătăria mânăstirii; are experienţa unor restaurante, dar preferă să vină aici „pentru că îmi dă linişte mai multă”, după cum mărturiseşte.

Sub privirile Sfântului Eufrosin dintr-o icoană, ocrotitorul bucătarilor, stau pregătite cantităţi mari de salată verde, într-un castron uriaş odihneşte o salată de rădăcinoase, pe aragaz dau în clocot oale de vreo 30 de litri cu ciorbă de fasole, iar fructele sunt tăiate cubuleţe pentru zeci de castronele cu salată. Printre felurile de mâncare tradiţionale de post, doamna Safta introduce şi reţete mai noi care, după spusele şi ştiinţa sa, menţin sănătatea. Fiind perioada postului, insistă pe salate variate cât mai mult. În perioada postului e dezlegare la ulei doar sâmbăta şi duminica, aşa că asezonează salatele cu lămâie şi puţină miere de albine în restul săptămânii. Aflu că prezentă mai mereu pe masa de la Mânăstirea Antim e salata de ridiche neagră, curăţată de coajă, dată prin robot sau răzătoare şi amestecată cu sare, lămâie şi uneori cu ulei. „Uneori e nevoie să simţi gustul ingredientelor principale, dacă foloseşti prea multe condimente se alterează şi gustul”, crede doamna Safta. Rând pe rând, vin la masă zeci de guri, inclusiv sărmanii adunaţi de prin oraş, peste 30, care îşi astâmpără foamea cu o mâncare caldă, dar şi cu un cuvânt bun din partea celor ai casei. Nu se face nici o diferenţă între bucatele pentru nevoiaşi şi călugări, toţi mănâncă aceleaşi feluri şi la aceeaşi masă. Sâmbăta, când sunt parastase, se adună cei mai mulţi, iar în unele seri li se pune mâncarea în caserole şi li se împarte. Mâncarea nu e spectaculoasă, e una obişnuită, dar gustul ei desăvârşit e dat de dragostea cu care se pregătesc cele ale stomacului, confirmând vorba că starea cu care găteşti se transmite celui ce va mânca. Sunt zile şi mai grele şi mai uşoare în bucătărie. Secretul aluatului de plăcintă, fie că e cu mere, fie că e cu dovleac, este deţinut de ajutorul bucătăresei, doamna Daniela Podărescu, mâna dreaptă în cele ce se fac în această cuhnie. În perioada din afara postului se prepară mai puţine feluri de mâncare, care sunt mai consistente.

Pagini realizate de Laura Aivăncesei

Citiți continuarea articolului și rețetele în numărul 9 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.