Revista:

De ce e bradul mereu verde?

legenda spune cã atunci când a venit prima toamnã pe lume toate pãsãrile s-au grãbit sã plece spre tãri mai calde. Una singurã mai rãmãsese: o pasãre micã si zgribulitã, pe o creangã de la marginea codrului. Avea, sãrãcuta, o aripã ruptã si nu putea sã zboare prea mult. S-a dus sã cearã ajutorul unui copac, cãci acesta având rãdãcini de bunã seamã cã nu va pleca nicãieri si va sti cum sã înfrunte frigul si crivãtul iernii. S-a dus mai întâi la stejar, vãzându-l mai falnic:
- Te rog frumos, lasã-mã sã trãiesc printre ramurile tale, cãci vine iarna si voi muri fãrã adãpost!
- Nu pot, i-a rãspuns semet stejarul. Nu vreau sã-mi mã-
nânci ghindele. Cautã-ti de drum!
S-a dus, biata pãsãricã si la un fag, dar nici acesta nu s-a îndurat sã-i ofere gãzduire:
- Îmi pare rãu, i-a zis fagul, dar am deja destule griji si iarna o sã fie grea. Nu pot sã te ajut.
ªi tot asa, de la un copac la altul… Biata pãsãricã nici nu stia încotro sã se mai îndrepte când, trecând pe lângã brad, auzi spre mirarea si bucuria ei:
- Ei, pãsãricã, nu te mai frãmânta! Dacã vrei, rãmâi la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si împreunã om trece noi si peste iarna ce vine!
Bucuroasã, pasãrea îsi fãcu degrabã un culcus pe una dintre ramurile bradului. ªi chiar din noaptea aceea vântul rece începu sã sufle. Palide, una câte una, frunzele pomilor cãdeau la pãmânt. Doar frunzele bradului rãmâneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. ªi vântul se mira nespus si atunci s-a dus si i-a grãit chiar Bunului Dumnezeu:
- Doamne, lasã-mã sã scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii…
- Nu, i-a rãspuns Dumnezeu. Bradului sã nu-i faci nimic, cãci a fost bun cu biata pãsãricã. De el sã nu te atingi!
Si de atunci, dragii mei, bradul îsi pãstreazã totdeauna frunzele verzi, fie varã, fie iarnã.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.