Revista:

Ghinda & Dovleacul

Un călător s-a oprit la marginea unui drum și s-a așezat la umbra unui stejar să se odihnească. Privind în jurul său, s-a întrebat:
– DE CE ai făcut, Doamne, plantele așa de ciudat: cum e cu putință ca vrejul acela pipernicit, ce abia se târește pe la marginea câmpului, să facă ditamai bostanul, iar stejarul ăsta falnic niște ghinde mici, că de abia le ții în palmă?
Și întrebându-se el așa, a ațipit la răcoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghindă ce căzuse din copac drept în capul lui.
– Doamne, a mai zis călătorul, bine le-ai făcut Tu pe toate! Păi dacă îmi că­dea acum în cap ditamai dovleacul aici rămâneam lat. Așa … e numai bine!
Și a plecat mai departe, văzându-și de drum cu mulțumire și cu zâmbetul pe buze.
Nu în­țe­legem totdeauna lucrurile, dar toate au cu si­guranță rostul lor și meni­rea fiecăruia.