Revista:

Legenda Plopului

id581_untitled.jpg.jpg

A fost odată un băiat tare rău. Cât era ziulica de mare, colinda prin sat și se ținea doar de rele. Căuta cuiburile păsărilor și le spărgea ouăle, chinuia bieții câini care nu-i făceau nici un rău, legându-le câte o tinichea de coadă și apoi luându-i la goană. Dar cel mai mare păcat al său era că își bătea joc de oamenii bătrâni.
Bunul Dumnezeu era foarte mâhnit de purtarea băiatului, dar Se hotărî să încerce să-l schimbe și o trimise pe pământ pe Sfânta Du­minică. Aceasta se preschimbă în-tr-o bătrână sărmană și gârbovită de ani și se așeză la ușa bisericii în zi de sărbătoare, când tot satul era strâns la slujbă. Ca să-i încerce inima, bătrâna i-a cerul băiatului un măr sau un colac, dar aceasta nu doar că nu s-a îndurat să facă pomană cu un om sărman, dar i-a și răspuns urât bietei femei. Văzând atâta răutate, Sfânta Duminică se preschimbă la loc, înconjurată într-un nor luminos. Toți sătenii au căzut în genunchi, închinându-se în fața unei asemenea minuni și bucurându-se de prezența sfintei în mijlocul lor. Speriat, băiatul obraznic a rupt-o la fu­gă, dar în urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
– Stai pe loc, co­­pil rău ce ești! Co­­bo­­râsem pe pă­mânt pentru mântuirea ta, dar văd că răutatea ta n-are leac. Nu meriți că tră­iești în chip de om, căci nu cu­noști ce-s mila și în­du­ra­rea. Să te pre­­faci în­tr-un copac rece și nesimțitor, iar bucuria florilor și a fructelor să n-o cunoști!
Chiar în timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simți cum inima îi îngheață, trupul i se preface în trunchi, brațele în ramuri, iar picioarele în rădăcini adânci.

Așa a apărut plopul…
…care și astăzi crește cât mai sus, spre înaltul cerului, să ceară iertare lui Dumnezeu și Sfintei Duminici, iar ca semn al părerii sale de rău își mișcă neîncetat frunzele, tremurând chiar și atunci când nu bate nici o boare de vânt. Plopul nu face nici flori și nici fructe, iar păsările nu-și fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sădesc în apropierea caselor, căci la vreme de furtună, plo­pul este primul trăznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei răi și nechibzuiți o vor primi.