Revista:

Ștefan

id580_untitled.jpg.jpg

Acest nume frumos vine din limba greacă și înseamnă „co­roană“ sau „încoronat“. Este un nume des întâlnit, ce amintește de firea nobilă a omului bun, peste care se pogoară harul Domnului. La români se întâlnesc numeroase derivate: Ștefănel, Ștefăniță, Ștefana, Fane, Fănel și altele.
Sfântul Ar­hi­diacon Ștefan a tră­it în Țara Sfân­t­ă, pe vremea Apos­to­li­lor. Când a recunoscut că este creștin, iu­deii l-au scos în afa­ra cetății și, ­pli­ni de ură și dușmănie, l-au omorât arun­când cu pietre în ele. Sfântul Ștefan este primul martir creștin, primul sfânt o­mo­rât pen­tru cre­dința sa crești­nă. În timp ce oamenii răi aruncau cu pietre în el, acesta se ruga fierbinte lui Dum­nezeu să le ierte pă­ca­tul durerii și al crimei ce toc­­mai îl înfăptuiau. Sărbă­toa­rea sa este pe 27 decembrie.
Numele Ștefan a deve­nit celebru la români, mai a­les după dom­nia Drept­cre­dinciosu­lui Vo­ie­vod Ștefan cel Mare și Sfânt, Domni­to­rul Moldovei (1457-1504), exemplu de tărie, de curaj și credință. Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a purtat numeroase bătălii pentru apărarea neamului și a credinței creștine. În timpul său au fost ridicate 47 de biserici și mânăstiri, adevărate monumente de istorie și artă româ­neas­că, podoabe de mare preț pe pă­mântul sfânt al Moldovei. Sărbătoarea Sfântului Ștefan: 2 iulie.