Revista:

Bogatii si Saracii

id616_1111221.jpg.jpg

Demult, cu sute de ani în urmã, a trãit un rege pu­ternic ºi înþelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului sãu, a au­zit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncã sã fie des­chi­se por­þi­le ºi a ie­ºit sã va­dã ce se întâmplase. Nu-ºi putea crede ochi­lor… Dacã în palatul sãu toþi oamenii erau mulþumiþi ºi aveau de toa­te, acum ve­dea, însã, cã la porþi erau adu­naþi oameni ne­voiaºi, ce întindeau mâna pentru o bucatã de pâine. Chiar lân­gã zid, era un co­pil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a rãspuns cã pãrinþii sãi sunt bolnavi ºi el nu are bani nici de hranã ºi nici de doctorii. În timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulþime de oameni nevoiaºi, ­unul mai amãrât de­cât celãlalt, fiecare încercând sã-ºi spu­nã pãsul. Mâniat de aceastã situaþie, pe care sfetnicii i-o ascunseserã, regele s-a întors în palat ºi i-a chemat pe toþi bogãtaºii la el. Când aceºtia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteþi cei mai bogaþi oameni din regatul meu. Aveþi atâta avere încât aþi putea sã vã construiþi fie­care câte o casã numai din aur. Dar dacã v-aþi uita ºi în jurul vostru, aþi vedea cã sunt oameni care mor de foame, care o duc rãu, fiindcã voi nu vã îngrijiþi de treburile cetãþii. Afarã este plin de oameni ce vor sã munceascã pen­­tru o pâine, dar voi îi refu­zaþi. Doar de voi înºivã depinde ca aceºti oameni sã o ducã mai bine. Puteþi sã îi ajutaþi ºi vã po­runcesc sã o faceþi!
Dupã câteva zile, regele a vã­zut cã nimic nu se schimbase. Che­mându-i iar la el pe cei mai bo­gaþi dintre su­pu­ºii sãi, le-a spus:
- Vãd cã nu aveþi suflet! Cum de nu vã e milã de cei ce se luptã cu greutãþile, zi de zi?! Dacã nu o faceþi voi, atunci o s-o fac eu! Iatã ce porun­cesc: de azi îna­inte, pentru fiecare sãrac mort de foame, în regatul meu, va fi omo­­rât ºi un bogãtaº! De mâine, ne vom întâlni în fiecare searã ºi, dacã aflu cã, peste zi, un om a murit de foa­me la mine-n cetate, atunci sorþii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru cã voi înºivã vã faceþi vinovaþi de moar­tea acelui om, cãci l-aþi fi putut ajuta, dar n-aþi fãcut-o. Ne vedem mâine searã!
Se spune cã, de a do­ua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.