Sfânta Mânãstire Slatina, din judeþul Suceava, mai este numitã ºi “mânãstirea aproape de cer”, cãci aici, parcã liniºtea cerului s-a pogorât peste locuri ºi oameni. Se aflã la poalele munþilor, pe valea unui pârâu, într-o poianã amintind de poveºtile cu plaiuri de vis.
Se ajunge uºor aici, cãci mânãstirea este la ºosea, aproape de Fãlticenii atâtor minþi luminate ºi de Mãlinii copilãriei lui Labiº.
Este ctitoria domnitorului Alexandru Lãpuºneanu, cel care a ajutat la refacerea multor lãcaºuri sfinte de pe pãmântul Moldovei sau de la Sfântul Munte Athos. Spre sfârºitul vieþii, domnitorul s-a retras aici, la Mânãstirea Slatina, unde s-a cãlugãrit, vrând sã rãmânã aproape de ctitoria sa nu doar cu sufletul, ci ºi cu trupul.
Dar a trecut mânãstirea ºi prin grele încercãri: rãzboaie, invazii ºi câte ºi mai câte, odatã rãmânând pustie mai bine de 40 de ani. Dar Dumnezeu a rânduit oameni harnici ºi cu dragoste de tot ce e sfânt ºi bun, care au dus mai departe istoria acestui loc sfânt: aici au trãit ani buni pãrintele Cleopa, pãrintele Paisie Olaru, Mitropolitul Antonie Plãmãdealã ºi mulþi alþi cãlugãri plini de har.
Ajuns aici, nici nu ºtii ce sã admiri mai întâi: peisajul ce-þi întântã sufletul cu liniºtea ºi culorile sale pline de viaþã, sau slujbele ce-þi ridicã sufletul spre cer; ori poate silueta majestoasã a bisericii, aun adevãrat monumnet de arhitecturã medievalã, ori poate zidurile cu tunuri de apãrare ºi casele domneºti, ce te duc cu gândul prin negura istoriei. Dar sã nu uitãm Icoana Maicii Domnului ºi moaºtele Sfântului Grigorie Teologul, care îi ajutã ºi îi tîmãduieasc pe toþi cei ce vin ºi se închinã aici.
Dar mai presus de toate, acest loc sfânt rãmâne o “poartã cãtre cer”. Mereu deschisã pentru voi!