Sfânta Mânãstire Slati­na, din judeþul Sucea­va, mai este numitã ºi “mânãstirea aproape de cer”, cãci aici, parcã liniº­tea cerului s-a po­go­rât peste locuri ºi oameni. Se aflã la poalele munþilor, pe valea unui pâ­râu, într-o poianã amin­tind de po­veº­tile cu plaiuri de vis.

Se ajunge uºor aici, cãci mâ­nãs­tirea este la ºosea, aproape de Fãl­ticenii atâtor minþi luminate ºi de Mãlinii copilãriei lui Labiº.
Este ctitoria domni­to­rului Ale­xan­­dru Lã­puº­neanu, cel care a ajutat la refacerea mul­­tor lãcaºuri sfinte de pe pãmântul Mol­do­vei sau de la Sfân­tul Munte Athos. Spre sfârºitul vieþii, domnitorul s-a retras aici, la Mânãstirea Slatina, unde s-a cãlugãrit, vrând sã rãmânã aproa­­pe de ctitoria sa nu doar cu sufletul, ci ºi cu trupul.
Dar a trecut mânãstirea ºi prin gre­le încercãri: rãzboaie, inva­zii ºi câte ºi mai câte, oda­tã rãmânând pustie mai bine de 40 de ani. Dar Dum­ne­zeu a rânduit oameni harnici ºi cu dragos­te de tot ce e sfânt ºi bun, care au dus mai departe istoria acestui loc sfânt: aici au trãit ani buni pãrintele Cleopa, pãrintele Paisie Olaru, Mi­tro­politul Antonie Plãmãdealã ºi mulþi alþi cãlugãri plini de har.
Ajuns aici, nici nu ºtii ce sã admiri mai întâi: peisajul ce-þi întântã sufletul cu li­niº­tea ºi culorile sale pli­ne de via­þã, sau slujbele ce-þi ridicã sufletul spre cer; ori poate si­lueta majestoasã a bisericii, aun adevãrat monumnet de arhitecturã medie­va­lã, ori poate zidurile cu tunuri de apãrare ºi casele domneºti, ce te duc cu gândul prin negura istoriei. Dar sã nu uitãm Icoana Maicii Domnului ºi moaºtele Sfântului Grigorie Teologul, care îi ajutã ºi îi tîmãduieasc pe toþi cei ce vin ºi se închinã aici.
Dar mai presus de toate, acest loc sfânt rã­mâ­ne o “poar­tã cã­tre cer”. Me­reu deschisã pentru voi!