Revista:

Sfântul Fanurie

id668_untitled.jpg.jpg

Pe la anul 1500, câþiva mun­­ci­tori ce sãpau printre zi­du­rile unei fortãreþe, au des­co­perit o frumoasã biseri­cã, aflatã în ruinã, sub dalele cã­reia s-au gãsit mai multe icoa­ne. Cea mai frumoasã dintre ele îl re­pre­­zen­ta chiar pe Sfântul Mu­ce­nic Fanurie. Acesta este sãrbãtorit de Biserica Ortodoxã pe 27 august. A trãit în Insula Ro­dos, din Grecia ºi a murit de tânãr, ca martir.
Ca ºi Sf. Mina, Sf. Fanurie aju­tã mai ales la descoperirea obiec­te­lor sau animaleleor dispãrute!
Dar Sfântul Fanurie nu a rãmas în conºtiinþa oamenilor mai ales pentru credinþa sa puternicã sau pentru curajul de care a dat do­va­dã atunci când a fost omorât, ci, mai ales, pentru dragostea pe care i-o purta mamei sale. Ca un fiu bun ºi drept, Sfântul Fanurie a purtat-o mereu pe mama sa în inimã, rugându-se permanent pentru ea.
Pe vremea aceea, erau puþini creºtini. Doar cei care Îl iubeau cu adevãrat pe Dumnezeu aveau curajul de a-ºi mãturisi credinþa. Cãci erau la putere tirani cruzi, fãrã inimã ºi fãrã credinþã, ce îi torturau ºi îi omorau pe creºtini, chiar dacã aceºtia nu fãceau nici un rãu, nimãnui.
Sfântul Fanurie descoperise dra­­gostea de Dumnezeu, iar cre­dinþa sa era de nezdruncinat. Ma­ma sa, însã, nu fusese botezatã ºi nici nu vroia sã audã de bisericã sau de o viaþã curatã ºi sfântã.
De aceea, cea mai mare dorinþã a Sfântului Fanurie, în întreaga sa viaþã, a fost sã o vadã pe mama sa creºtinã, primind credinþa cu bucuria în suflet, pentru a se putea mântui. Sfântul se ruga neîncetat pentru asta ºi cãuta prin toate sã schimbe inima ei.
Chiar ºi în ultimele clipe de viaþã, când cãlãii sãi îl chinuiau pentru a-l omorî, Sfântul Fanurie se gândea tot la mama sa. Se spune cã ultimele sale cuvinte sale au fost:
- Doamne, pentru aceste suferinþe, vino în ajutorul tuturor celor ce se vor ruga pentru mântuirea mamei mele!
De atunci existã tradiþia ca atunci când cineva se roagã Sfântului Fanurie, sã împartã merinde de pomanã pentru mântuirea mamei lui Fanurie ºi pentru pomenirea ei.
Iar sfântul îndatã vine în ajutorul omului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.