Revista:

Tântarul

id680_untitled.jpg.jpg

Atunci când Dumnezeu a chemat la El toate vietãþile, ca sã-i rânduiascã fiecãreia hrana, dupã felul sãu, nu ºtiu cum s-a fãcut cã þânþarul a întârziat. La sfârºit, vede Bunul Creator cã apare ºi þânþarul aºteptând cuminte hotãrâ­rea Celui Atotputernic. Se gândeºte Dumnezeu ce sã-i rânduiascã tânþarului drept hranã, fiindcã le cam împãrþise pe toatre, ºi îi spune:
- Þie îþi dau darul suptului, aºa cã te vei putea hrãni prin ierburi ºi buruieni, cãutându-le sucul ºi seva.
Deºi cam nemulþumit, þânþarul i-a respectat întocmai voia lui Dumne­zeu. Dar, þânþãroaica nu-i dãdea pace nici o clipã. Mereu îl bãtea la cap, nemulþumitã nevoie mare ºi reproºându-i întruna:
- Nu vezi în ce hal ai ajuns, cã eºti slab ºi amãrât ca vai de tine? O sã mori! Du-te ºi cere-i lui Dumnezeu altceva cã asta nu-i viaþã de noi!
ªi azi aºa, mâine aºa, ajunsese þânþãroaica sã-i scoatã sufletul lui bãrbatu-sãu cu nemulþumirea ei. Într-o zi, n-a mai putut rãbda þânþaruzl ºi i-a spus:
- Dacã nu-þi place ce mân­cãm ºi mai eºti ºi aºa încre­zutã, du-te singurã ºi nu-mi mai bate capul!
Atât i-a trebuit þânþãroaicei, care nechibzuitã ºi cu gura mare, s-a dus val-vârtej la Dumnezeu cerându-i sã-i schimbe mâncarea rânduitã.
Dupã ce a ascultat-o cu rãbdare, Dumnezeu i-a spus:
- De azi înainte te vei hrãni cu sânge de om sau de vitã, iar de nu vei gãsi, sã mori de foame. Iar de te vor prinde, omul te va pocni cu palma, sau via cu coada ºi-þi vei gãsi sfârºitul. Bãrbatul tãu, însã are voie sã mãnânce de toate.
ªi uite-aºa a rãmas ºi pânã în ziua de azi, cã þânþarul niciodatã nu-l înþeapã pe om, dar þânþã­roai­ca l-ar face ciur, dacã ar putea, sã-i sugã tot sângele ºi nu se opreºte pânã când nu-i pocneºte omul o palmã zdravãnã, de o face una cu pãmântul.
Dar, vezi cum e lumea asta, cã bietul þãânþar, fãrã vinã, trage ºi el ponoasele de pe urma nevestisii, cã omul de teama þânþãroaicei care înþeapã, nu stã sã alea­gã ºi pocneºte orice þânþar îi iese în cale, fãrã a ºti dacã e þânþar sau þân­þãroaicã.
De…! Ce sã-i faci, dacã nu s-au mulþumit cu ce le rânduise Domnul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.