Revista:

Ariciul

id698_untitled.jpg.jpg

Dragii mei, multe legende am ascultat eu când eram copil. Mi le spuneau pãrintii sau bunicii sau bãtrânii satului. Dar parcã nici una nu mi-a plãcut atât de mult ca povestea ariciului, ghemotocul de ace pe care-l vedem prin curtile oamenilor gospodari sau pe la marginea pãdurilor.
Legenda spune cã, la Facerea lumii, douã vie­tãti L-au ajutat pe Dumnezeu: albina si ariciul. Vedeti voi, ariciul cu multã rãbdare a mãsurat întreg pãmântul, iar albina, vãzând cã pãmântul e prea mare si întins ca-n palmã, L-a sfãtuit pe Dumnezeu cum sã-l mai strângã si sã-l facã mai frumos, încretindu-l în dealuri si lunci, cu munti si vãi.
Apoi, când Dumnezeu S-a hotãrât sã facã timpul, l-a chemat tot pe arici sã-L ajute, cãci acesta este el mic si stângaci, dar tare întelept.
ªi ca sã urzeascã Domnul firul vremii, a luat douã gheme mari, unul alb si altul negru si a început sã împleteascã firele lor, fãcând astfel ziua albã si noaptea neagrã, ce merg împreunã de veacuri, ca douã fire din aceeasi urzealã. ªi ariciul Îl ajuta pe Dumnezeu rãsucind ghemele si în­tinzând mai bine firele.
Dar nu stiu cum s-a fãcut, probabil de atâta amar de timp, cã ariciul a atipit un pic. Când s-a trezit a vãzut cã firul alb se rupsese, iar Dumnezeu depãna pe ghe­mul sãu doar firul negru al noptii. S-a speriat, sãracul arici, atât de tare de greseala sa, cã, de groazã, tot pãrul i s-a ridicat ca acele si ca te­pii. ªi asa a rãmas.
Dar, Bunul Dumnezeu l-a iertat si, pentru osteneala sa, l-a rãsplãtit binecuvântându-l. Asa se face cã tepii ariciului îi sunt de mare ajutor, ­cãci oricând se poate face ghem si nimeni si ni­mic nu-i pot face nici un rãu.
Dacã în curtea casei îsi face adãpost o familie de ­arici, atunci casa aceea este binecuvântatã si are spor în toate.
Atunci când copiii gã­sesc un arici fãcut ghem, fac zgomot mare zãngã­nind obiec­te de metal. În timp ce fac zarvã mare, co­piii îi cântã asa:
„Arici
Pogonici,
Du-te la moarã
Si te-nsoarã,
Si ia fata
Lui Cicoarã
Cu cercei
De ghiocei,
Cu salbã
De nouã lei,
Si ia zestre
Nouã teste
Si-un ogar
Dupã car.”

Iar ariciul, curios din fire, se desface, scotându-si boti­cul dintre tepi sã vadã ce se întâmplã.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.