Revista:

Cosmos

Cosmosul înseamnã Universul întreg, cu tot ce cuprinde, adicã tot ce existã, toa­tã creatia lui Dumnezeu, de la firul de iarbã pânã la cea mai îndepãrtatã planetã. A fost numit astfel deoarece în limba greacã Cosmos înseamnã ordonat, aranjat frumos si bine, tot universul fiind creatia bunã si frumoasã a lui Dum­nezeu. Toate sunt ordonate cu un scop anume, binevo­i­tor, peste tot existã legi dupã care vietuiesc si functioneazã toate cele create – mersul planetelor pe boltã, lumina stelelor, ziua si noaptea, viata noastrã cu tot ce cuprinde ea – toate stau sub semnul întelepciunii divine. Iar ceea ce vedem acum nu este decât o umbrã a minu­natei creatii initiale, din vremea lui Adam, cã­ci­ odatã cu omul, a cãzut întreaga lume si, asa cum pãcatul si moartea au intrat atunci în viata omului, tot astfel au intrat rãul si suferinta în lumea întreagã, în vie­tãti si în lucruri. Tocmai de aceea rostul omului nu este doar de a se mântui pe sine, ca un egoist, ci a avea grijã înainte de toate de tot ceea ce este în jurul sãu: de semenii sãi, dar si de natura întreagã pe care trebuie sã o ocro­teas­cã, sã o îngri­jeas­cã si sã o fereas­cã de ca­tastro­­fe. Vedeti si voi cã se du­ce o luptã continuã din partea ecologistilor, adi­cã a celor ce încearcã sã aibã grijã de naturã, sã nu o polueze, sã nu distrugã fauna si flora. În fapt, orice bun cres­tin este un ecologist, deoarece are grijã nu doar de sufletul sãu, ci si de lumea întreagã, dupã posibilitãtile fiecãruia. Nu poti trãi frumos si bine într-un loc murdar si rãu. De aceea lumea, care este a noastrã, o putem face mai bunã sau mai rea, dupã sufletul si dupã credinta noastrã. Dumnezeu ne-a dat Cosmosul întreg – frumusetea acestui pãmânt plin de minunãtii, plantele si animalele, muntii si apele, mãretia cerului înstelat, lumina binefãcãtoare a soarelui – tocmai din iubire. Noi de ce sã nu le iubim?

„Toate lucrurile ne-au fost încredintate nouã si noi acestora. Toate sunt folositoare, chiar dacã noi nu le cunoastem rostul.”
Sfântul Ioan Gurã de Aur
„Cine nu se apro­pie de naturã cu dragoste, n-o va cunoaste niciodatã cu adevãrat.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.