Revista:

Mânãstirea Dumbrava

id696_untitled.jpg.jpg

În judetul Alba, în localitatea Dum­brava, la doar 15 km de Turda, sã gãseste Mânãstirea cu hramul „Sfân­tului Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir”.
Mânãstirea se aflã în mijlocul dealurilor, în singu­rãtate, departe de lume, de tot ce e rãu si nedrept. O vezi de departe cum se ridicã semeatã si impunãtoare, ca un sol de pace, ca o rugãciune între noi si Dumnezeu.

Mânãstirea a fost construitã pe te­renurile donate de sãtenii din Dum­brava. Apoi, tot ce s-a ridicat aici a fost fãcut prin ajutorul si strãdania oa­menilor de pe aceste locuri pline de frumuseti si de istorie, dar si cu aju­torul altor buni cres­tini din întreaga tarã, care au oferit bani si ma­te­ria­le, dar care au vrut sã rãmânã ne­stiuti, din mo­destie si dragoste. Dar Bunul Dumnezeu îi stie pe toti si le va rãsplãti negresit bunãtatea – atât în veacul de acum, cât si în cel ce va sã vie.

Mânãstirea este în formã de cetate, cu turnul clopotnitã la intrare si cu biserica mare în centru.
Toate mânãstirile si bisericile adãpostesc bogãtii si comori mai mici sau mai mari: une­le au sfinte icoane fãcãtoa­re de mi­nuni, altele muzee cu odoare de mare pret si asa mai departe. Mânãstirea aceasta, însã, le întrece pe multe altele, cãci cele douã mari „comori”, de care maicile si pãrintele duhovnic se îngrijesc permanent, sunt „Casa de copii” si „Cãmi­nul de bã­trâni” construite în incinta mânãstirii. În acest fel se pãs­treazã cu sfintenie po­run­ca datã de Mântuitor, de a avea grijã de semenii nostri aflati în nevoi, cu dragoste si rãbdare.
Cu ajutorul Bunului Dum­ne­zeu si al credinciosilor a fost con­struitã Casa de copii „Sfân­ta Veronica”, în care cresc 30 de copii cu vârste cuprinse între 3 luni si 16 ani. Au gãsit aici dragoste si întelegere, având parte de un trai decent si de o educatie bunã.
Apoi în Casa de bãtrâni „Sfânta Maria” sunt îngrijite de cãtre maici, cu rãbdare si atentie, 20 de femei în vârstã, care au parte, în acest fel, de o bãtrânete linistitã si fericitã.
Când am plecat de la mânãstire, m-am oprit o clipã si am privit înapoi, gândindu-mã cã acest loc ar trebui sã se cheme poate „Dumbrava minunatã”, cãci ce se întâmplã aici este cu adevãrat o minune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.