Revista:

Sinceritate

În timpul rãzboiului, viata era tare grea si oamenii sufe­reau de foame. Dar un om bogat s-a hotãrât sã-i ajute pe cei sãrmani si a trimis vor­­bã în tot târgul cã, din ziua urmãtoare, el va oferi pâine oricãrui copil si asta fãrã nici un ban. A doua zi, încã din zori, multi prichindei se strân-seserã în fata casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apã­rut cu niste cosuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, cãutând fiecare sã apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goanã, bucuros fiind­cã prinsese o bucatã mai mare. Era acolo o hãrmãlaie…
Dar omul a observat cã undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetitã. Dupã ce toti ceilalti copii si-au ales ce pâini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rãmãsese nimic. A cãutat si în cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al tre­i­lea cos a gãsit o pâinicã micã, micã, pe care nici un copil nu o bãgase în seamã. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru pâine si a plecat spre casã.
Toatã ziua a stat omul si s-a gândit la cum se purtase acea fatã si, ca urmare, a dat po­runcã la bucã­tã­rie sã fie coaptã o pâine micã, dar în care sã fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis-de-di­mineatã, a ase­zat pâi­nica deasupra celorlalte pâini si a iesit iarãsi cu toate cosu­rile în curte, unde co­piii deja se strânse­se­rã si asteptau ne­rãb­dãtori. Din nou s-au repe­zit si s-au luat la hartã. La sfâr­sit, fetita noastrã, care asteptase cuminte, ca si în ziua pre­ce­dentã, s-a ales tot cu pâinea cea mai micã, singura rãmasã. ªi de a­ceas­­tã da­tã, i-a mul­tu­mit frumos omului si s-a grãbit spre casã, unde mama ei o astepta. Când s-au asezat la masã si femeia a rupt pâinea, ce sã vezi?! Galbenii s-au rãsturnat pe masã din alua­tul proaspãt.
- Vai, s-a speriat mama, ce sã fie cu acesti bani? Dacã banii au ajuns din gresealã în pâinea adusã de tine? Poate i-au cãzut brutarului, în timp ce frãmânta aluatul. Ia-i si du-i imediat înapoi!
S-a întors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunându-i cum mama ei i-a gãsit în pâi­nica pri­mi­tã. Pri­vind-o cu drag, omul i-a rãspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplãtor acolo. Dupã ce am vãzut ieri cum ai avut rãbdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotãrât sã te rãsplãtesc. Astãzi, am vãzut si cât esti de cinstitã, fiindcã ai fi putut pãstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept rãsplatã, în fiecare dimineatã când vei veni sã iei si tu o pâinicã, vei primi si câte zece galbeni.
Doamne, ce bu­curoasã a fost fetita! Nu stia cum sã-i mul­tu­meas­cã omului pentru atâta bu­­nãtate. S-a dus în fugã la ma­ma ei si ia dat bã­nu­tii, dupã care i-a po­ves­tit totul, iar mama a povãtuit-o si de aceas­tã datã, iar fata i-a urmat sfatul.
Asa se face cã, de atunci, în fiecare dimineatã, când pri­mea galbenii, fata se ducea în mij­locul celorlalti copii si îm­pãr­­tea cu ei toti bãnutii. ªtia cã si ceilalti au nevoie de mi­los­tenie la fel de mult ca si ea.

„Sãrãcia sau bogãtia nu pot învinge Dragostea, dar Dragos­tea poate învinge si sãrãcia si bogãtia.“
Sfântul Ioan Gurã de Aur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.