Revista:

Uriasul

id708_untitled.jpg.jpg

 Hristofor înseamnã Purtãtorul lui Hristos, cãci el Îl poar­­tã pe Mân­tu­i­torul a­tât pe u­me­rii sãi, cât si în sufletul sãu, prin credintã.

Demult, tare demult, pe vremea cruzilor împãrati romani, trãia un om înalt si puternic cum nu se mai vãzuse. Dar pe cât de fioroasã era înfãtisarea sa impunãtoare, pe atât de blând si curat îi era sufletul. Dorinta sa cea mai mare era sã-i slujeascã celui mai puternic împãrat si umblase din împãrãtie în împãrãtie si din cetate în cetate cãutându-l pe cel mai mare stãpân. Dar inima nu-l trãgea sã rãmânã la vreunul dintre acestia pentru a-l sluji. Asa se facã cã uriasul nostru trãia la marginea
unui râu peste care nu era nici un pod. Iar slujba sa, pe care de bunã voie si-o alesese, era sã-i treacã pe cãlãtori apa, tinându-i în spate sau purtându-i pe brate. Era atât de pu­ternic încât îi ducea cu tot cu bagaje si fiind atât de înalt, pãsea prin apa râului fãrã grijã, sprijinindu-se doar în toiag.
Într-o zi, însã, l-a rugat un copil sã-l treacã apa. Sfântul l-a urcat de îndatã pe umerii sãi si a pornit prin apa râului. Dar, cu fiecare pas, pruncul pãrea mai greu si tot mai greu, încât puternicul trup al uriasului începea sã se înconvoaie sub atâta povarã. Ba, la un moment dat a simtit chiar cã e cât
pe-aci sã se înece, cãci pentru o clipã a intrat cu totul sub apã. Aproape sleit de puteri a ajuns pe malul celãlalt, fãrã sã poatã întelege taina acestei întâmplãri. Copilul, însã, l-a privit cu blândete si i-a spus cã El este chiar Iisus Hristos, Cel care poartã cu El greutatea întregii lumi. I-a multumit apoi uriasului cã l-a purtat dincolo de râu si i-a spus cã de atunci înainte numele sãu va fi Hristofor, ceea ce înseamnã Purtãtorul lui Hristos. ªi înainte sã plece, Mântuitorul i-a mai spus sã-si înfigã toiagul în pãmânt si astfel va vedea cã tot ce i-a spus este adevãrat. Hristofor, uimit de aceastã întâmplare, a fãcut asa cum îi spusese Copilul. Iar a doua zi dimineata, mare i-a fost mirarea sã vadã cã toiagul sãu a înverzit, semn cã totul fusese adevãrat.
Acum întelegea cã atunci când apa râului îi trecuse peste crestet, de fapt el fusese botezat. De acum era crestin si, în sfârsit, era în slujba Celui mai mare si mai puternic stãpân: Dum­nezeu.
Sfântul Hristofor este ocrotitorul cãlãtorilor. De asemenea cres­tinii i se roagã si pentru a fi protejati de inundatii, re­vãr­sãri de ape si furtuni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.