LOADING

Type to search

Editoriale

Lumea Credinţei: pentru mine, un nou început

Share

Da, este chiar un nou început. După aproape doi ani în care, printr-o înţelegere cu nişte parteneri de bună-credinţă, m-am ocupat „doar” de partea editorială (conţinutul revistelor, componenţa echipelor, cărţile apărute etc.), a venit pentru mine vremea să mă reîntorc şi la „cele ale Martei”: difuzare, abonamente, tipografii, impozite, TVA-uri, administraţie şi toate celelalte.  Adică tot ceea ce face viaţa de zi cu zi „palpitantă”…

În condiţiile lumii româneşti neieşite din criză, în condiţiile în care multe dintre relaţiile comericale din difuzarea de presă sunt puse sub semnul întrebării (neseriozitate, escrocherii, întârzieri imense etc.), în condiţiile în care internetul face pe alocuri legea (a junglei, de multe ori – dar dacă e gratis, oamenii o-nghit şi pe asta), ei bine, în aceste condiţii noi ne-am gândit să renaştem! Asta e logica divină, după care merge şi credinţa noastră: moarte şi înviere. Iar sămânţa învierii, în cazul nostru, sunteţi dvs., cititorii ­noştri!
Nu poţi dezerta dintr-o relaţie aşa cum a este cea a noastră: echipă redacţională – cititori. N-ai cum, după aproape 10 ani de slujire reciprocă, să spui că nu mai poţi… mai ales când ştii că cititorii sunt acolo şi te aşteaptă, lună de lună. Este imposibil, după 8.500 de pagini de Lumea Credinţei şi 3.700 de Lumea Monahilor, să spui că nu mai ai ce scrie, sau că ţi-a secat inspiraţia, sau că ai obosit. Biserica Ortodoxă are un potenţial uriaş de subiecte, de fapte, de locuri de prezentat, de întâmplări, de istorie de narat, de vorbe de duh, de sfaturi practice. Cum să le ţii sub obroc? Cu ce drept? Te‑ai băgat în horă? Te-ai apucat de treaba asta? Mergi înainte!

De aceea sunt „condamnat” să le duc şi pe „cele ale Martei”: administraţia. Cu tot greul începutului de drum. Totul trebuie regândit, rearanjat, reinventat. Inclusiv banii pentru investiţia de repornire a motoarelor editoriale. Aici trebuie să spun că am avut parte de experienţe dintre cele mai emoţionante. Fără să dau (deocamdată) nume, pot să divulg faptul că printre noi, printre ortodocşii din ţară şi din diaspora, sunt oameni de o delicateţe sufletească şi de o mărinimie greu de pus în cuvinte. Oameni fără un scop material direct, care în plină criză, când toţi senzorii economici sunt aprinşi la roşu, te ajută dezinteresat! Fiecare după cum poate. Dar şi asta e parte din logica agoniselii duhovniceşti: dăruind vei dobândi.

Toată frământarea pe care mi-am permis să v-o aduc la cunoştinţă (dar deja mă cunoaşteţi, că sunt ca o carte deschisă: spun tot ce mă frământă) se bazează numai pe faptul că, în continuare, ne veţi sta alături. Altminteri, zadarnică e credinţa noastră în  reînvierea revistelor. Mai exact: ajutaţi‑ne să trecem acest hop căutându-ne mai insistent la chioşcuri (am anulat mai multe contracte de difuzare cu cei nese­rioşi), întrebând de noi. Ne veţi găsi, sunt sigur de asta! Apoi, cum nu avem bani de publicitate, vă rog să o faceţi voi, recomandându-ne – din om în om – tuturor celor care sunt interesaţi de Biserică. Asta e cea mai bună şi cea mai sănătoasă „publicitate”: recomandarea din om în om. Şi‑apoi, dacă mai puteţi face un abonament în plus unui prieten, unui cunoscut sau unei rude, e foarte bine. Totul contează, totul se adună spre bună folosinţă, nimic nu se risipeşte.

Eu sunt convins că şi în vremurile astea (sau poate tocmai în vremurile astea!) putem păstra comunitatea sufletească în care suntem de atâţia ani. Comunitate creată în jurul revistelor dragi, care v-au stat alături permanent, care v‑au arătat drumul spre locurile sfinte, care v-au dat de gândit la mântuirea sufletului, care v‑au răspuns la atâtea întrebări ale vieţii. Şi care, cu sau fără voia noastră, rămân revistele cu cea mai mare circulaţie, cu cea mai vastă arie de acoperire din întreaga lume ortodoxă. Aşadar, recordul acesta duhovnicesc ne aparţine nouă, românilor! Şi cred că trebuie să-l păstram ca atare, spre slava lui Dumnezeu şi spre cinstea noastră ca popor îmbisericit, între atâtea rătăciri ale lumii de azi!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *