Lumea Credintei, anul I, nr. 3 Octombrie 2003

id110_lc3.jpg.jpg

EDITORIAL    – „BASTONUL DE MAREȘAL”

 

Sfinţenia reprezintă opoziţia la „încremenirea în proiect“ a omului şi a lumii. Sfinţenia este cea mai frapantă manifestare a transcendentului din tradiţia răsăriteană. Din această realitate mai presus de fire sfântul iradiază lumină şi frumuseţe. Lumina sa fracturează obişnui­tul, modelul său şochează, personalitatea sa e prilej de scan­dal. Întoarcerea deplină a feţei sfântului înspre trans­cen­dent deranjează, căci ea semnifică întoarcerea omului la demnitatea sa cerească. Pentru lumea de azi, parcată în mers pe orizontala materiei, un sfânt pare de cele mai multe ori o fiinţă inutilă. La ce mai serveşte astăzi un sfânt? Tocmai această inutilitate părelnică e de natură să pună în­trebări stânjenitoare unei lumi ce pare să-l fi uitat. În Biblie se spune că numai Dumnezeu este sfânt. Aşadar, să luăm aminte la faptul că sfinţenia creaturii este rezultatul contaminării cu sursa. Nu putem fi sfinţi prin propria noastră natură, ci numai prin participare. Adică în şi prin Bi­se­rică. Pe de altă parte, existenţa sfinţilor nu repre­zintă câtuşi de puţin doar o pildă morală a unor persona­je-eroi, în­cremenite pe pereţii bisericilor, conform menta­lităţii contemporane. Prin viaţa lor, sfinţii sunt uriaşe exem­ple ale acţiunii. Iată de ce, doar închinarea (fie şi într-un număr im­presionant) la moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi ale Sf. Dimitrie Basarabov de la Bucureşti din această lună nu este îndeajuns. Credinţa noastră drept-măritoare şi mărturisitoare se cuvine să o revărsăm şi asupra celorlalţi semeni prin exemplul acţiunii noastre de dincolo de aceste pelerinaje. Fiindcă sfinţenia este „bastonul de ma­re­şal“ din raniţa oricărui creştin. Numai astfel vom putea fi stavilă nelegiuirilor acestor vremi.

Articole asociate: