Lumea Credintei, anul II, nr. 12 (17) Decembrie 2004

id84_lc17.jpg.jpg

EDITORIAL   –  HRISTOS SE NAȘTE. SLĂVIȚI-L!

Pruncul e plăpând şi de aceasta este înfăşat bine în scutece. „Scutecel de bumbăcel”, cum ne asigură colindul. Dar aşa cum ni-L înfăţişează icoana Naşterii, Iisus Pruncul stă în acel leagăn ca şi cum ar sta într-un sicriu. Mai mult, ferecat în scutece, seamănă izbitor cu Lazăr din Betania, cel care iese din mormânt la chemarea Domnului. Crescând mai apoi, fiind de-o şchioapă, în icoane este reprezentat în braţele Maicii Sale ca un copil maturizat, grav, serios. Ce fel de copil o fi fost Iisus?
Până la un punct, un copil ca toţi copiii. Mai mult, din acea perioadă Evangheliile şi Tradiţia reţin foarte puţine lu­cruri. Concluzia? Dumnezeu s-a simţit atât de bine copil fiind, încât nu a trebuit să „corecteze”, să „amendeze” în nici un fel această stare. Nu a făcut minuni, nu a dat semne vizibile ale dumnezeirii Sale. Şi-a trăit cu bucurie şi cu inocenţă co­pilăria, ca pe o stare adamică, paradisiacă. Aşa cum fac toţi copiii lumii. De fapt, probabil că aceasta este o mare parte din atmosfera Raiului: cea a copilăriei nevinovate, trecută prin, dar şi scăpată de povara maturităţii, a infernului adult.
Iar faptul că Iisus Pruncul este înfăşat ca morţii din vechiul Israel îi arată traseul, finalul omenităţii Lui. Ca jertfă pă­mân­tească. Sicriul în care „l-au pus” iconarii în peştera Naşterii este prefigurarea mormântului de peste 33 de ani care, în doar 3 zile, fi-va jefuit de prada sa. Acum, însă, Hristos este Prunc, s-a născut, se află printre noi. Să-L slăvim cum se cu­vine! „Răfuiala“ de pe Golgota, pe mai târziu…

Articole asociate: