Lumea Credintei, anul II, nr. 4 (9) Aprilie 2004

id116_lc9.jpg.jpg

EDITORIAL   – RĂSPUNS PĂRINTELUI TEOCLIT

Am primit la Redacţie o scrisoare adresată mie, semnată părintele Teoclit. Nefiind nici o adresă pe plic, iar pe scri­soare neexistând nici un fel de date de identificare, am considerat iniţial că răspunsul poate fi dat la rubrica „Aduse cu poşta“. Ulterior m-am răzgândit, socotind că rândurile scrise de acest părinte pot fi rezultatul unor îndoieli sau întrebări pe care mai mulţi cititori le-ar putea avea faţă de lucrarea noastră mediati­că.

Da, părinte Teoclit, am şi eu un duhovnic. Un om echilibrat, citit, serios. Cel puţin, eu aşa îl percep. Evident, ştie „cu ce mă ocup“, dar relaţia noastră spirituală nu este una de cenzură. Cu alte cuvinte, nu-mi „suflă în ceafă“, iar eu nu dau fuga la dânsul pentru fiecare rând pe care îl scriu sau pentru fiecare emisune pe care o fac. De altfel, dacă duhovnicii noştri s-ar apuca de redactare de texte, de sintaxă, de montaje, de fotografii – într-un cuvânt, de „bu­cătăria“ unei publicaţii –  n-ar mai fi nici ei duhovnici şi nici noi ziarişti. Sfatul lor îl cerem în chestiuni de competenţă sufletească. Cât priveşte girul unei profesii, acesta nu duhovnicii îl pot da.
Apoi, părinte Teoclit, vă imaginaţi în cât timp s-ar realiza un ma­terial dacă toţi cei prezentaţi în revistă ar cere, la rândul-le, sfa­tul duhovnicilor lor? Vă spun eu: niciodată! Faptele de viaţă pot fi relatate într-un biet ghid ilustrat (noi asta facem: relatăm, povestim!), simplu, fără patrafir sau Taina Spovedaniei.
În fine, „bănuiala“ că am avea un profil de tip protestant mi se pare chiar o glumă. Şi nu una foarte bună.
Într-un cuvânt, părinte, nu m-au supărat rândurile Dvs. Doar m-au mâhnit niţel. Pentru că nu ştiţi câtă trudă, ce risc şi ce zbatere este în spatele acestei reviste. Nu ştiţi ce greu este ca mesajul nostru să răzbată pe tarabele pline de măscări, de pornografie, de senzaţional ieftin, de paranormal şi demonism. Nu ştiţi câtă prigoană surdă este în presa românească în jurul oricărui mesaj ziditor. Aşa­dar, cu noi încep suspiciunile Dvs.?
Chiar aşa, părinte Teoclit: duhovnicul Dvs. ştie că ne-aţi scris?
Hristos a înviat!

Articole asociate: