Revista:

Învierea la Muntele Athos

id921_pasti.jpg.jpg

Spre marea mea surpriză, părintele stareţ Efrem, primise deja din România revista Lumea Credinţei cu reportajul despre Mânăstirea Vatoped, cu mult înainte de a i-o aduce eu. Cu-aceeaşi dragoste mi-a îngăduit să fac câteva fotografii în biserică în timpul slujbelor de Paşti. Îi mulţumesc şi în numele dumneavoastră, al cititorilor.

 

Sfântul Munte nu vă va surprinde prin numărul credincioşilor care participă la slujbe, nici chiar de Paşti, căci accesul în Athos este limitat şi se face numai în baza diamonitirionului, adică a permisului de intrare. Vă va surprinde însă prin frumuseţea slujbei şi prin fastul ei. Cântarea psaltică fără egal, podoabele bisericii, veşmintele cele mai de preţ pe care le-mbracă preoţii şi diaconii, mireasma de tămâie aromată, toate te fac să trăieşti pentru câteva ore în măreţia slujbelor de odinioarară din fostul imperiu bizantin. Lespezile de marmură colorată care pardosesc biserica cea mare sunt acoperite aproape cu totul de furnze de laur care înmiresmează aerul. Lumina din biserică e dată numai de candelele ce veghează la icoane şi lumânările de ceară din sfeşnice şi candelabru. În această lumină icoanele şi frescele care împodobesc pereţii bisericii au altă strălucire. Te simţi pri­vilegiat, dar şi nevrednic pentru a trăi asemenea momente. Cuvintele sunt cu adevărat sărace.