LOADING

Type to search

Lumea Credintei, anul IV, nr. 12 (41) Decembrie 2006

Lumea Credintei, anul IV, nr. 12 (41) Decembrie 2006

Share

EDITORIAL    – ULTIMUL CRĂCIUN NE-„EUROPEAN”

Gata, aderarea este o certitudine! România – cu bune și rele – va intra în structurile politico-economice ale Europei unite. Dar numai atât? Adicã, numai pe aceste douã dimensiuni se va manifesta integrarea și aderarea noastrã la valorile Occidentului?
De bunã seamã cã nu. Vor mai fi și alte „derivate” pe care încã nu le luãm în calcul. Unul dintre ele este impactul aderãrii asupra vieții religioase.
Se știe și este probat statistic cã, cel puțin între neamurile Europei, românul are o înclinare deosebitã cãtre religie. O fi bine, o fi rãu pentru ceea ce urmeazã? – Dumnezeu știe. Noi, oamenii, observãm însã un lucru: credința este singura trãsãturã care ne diferențiazã – în bine! – fațã de ceilalți. Ce se poate spune de bine despre români? Cã sunt muncitori? Muncesc mult, dar ineficient, dezorganizat, cu pierderi mari, în salturi. Sunt punctuali? Categoric, nu! Sunt milostivi? Dupã cum aratã cãminele de bãtrâni și casele de copii, nu prea ai zice. Sunt civilizați? Plimbați-vã printre blocurile din marile orașe, vizitați o garã de provincie, cercetați un bâlci de țarã ori un spital oarecare. Poate sunt blajini? Dupã numãrul de avorturi, deținem recorduri mondiale la omucidere infantilã. ªi atunci?
E drept, nici una dintre unitãțile de mãsurã pentru civilizație nu ne tri­mite în topul clasamentului, și totuși excelãm la capitolul credințã. Așa stând lucrurile, întrebãm și noi: sunt occidentalii recunoscãtori și atenți cu Dumnezeu, Creatorul și Atotțiitorul lumii? Dupã cum aratã altarele lor, multe prãfuite sau chiar abandonate, nu. Ard vesticii de dorul rugãciunii? Nu s-ar zice, judecând dupã mânãstirile care se pustiesc vãzând cu ochii. Sunt europenii un model de comuniune creștinã, în duhul dragostei? N-ai zice, dupã bisericile din marile orașe care se vând fie la bucatã, fie la metrul pãtrat.
Așadar, nimeni nu poate fi etalon celuilalt, decât pe porțiuni înguste, limitate. Noi sã luãm de la ei valorile sãnãtoase ale civilizației de secol 21, iar ei de la noi dorul de Dumnezeu pe care-l purtãm în inimã de 21 de secole. Suntem însã pregãtiți pentru o astfel de lecție? Dublã…?