Revista:

Schitul Prodromu şi grija patriarhului Iustinian

id239_32.jpg.jpg

Globalizarea este mişcarea spre unitate, spre depăşire a baricadelor etnice şi religioase. Promotorii globalizării sunt personalităţi importante, lideri de opinie, oameni politici, sociologi, economişti, oameni de cultură. Din perspectivă ortodoxă însă, acest fenomen are şi conotaţii negative. În globalizare unii întrevăd lupta pentru instaurarea noului guvern mondial şi a unui conducător mondial. Dacă din punct de vedere laic lumea merge, poate, spre bine, din perspectiva anumitor medii ortodoxe se consideră că lumea merge, cu paşi înceţi dar siguri, spre dezastrele proorocite de Sfântul Evanghelist Ioan în Apocalipsă. Mitropolitul Vladimir Cantarean a spus: „Pur şi simplu trebuie să vedem ce corespunde normelor ortodoxe şi să spunem: «Fraţilor, de cele ce nu corespund normelor credinţei trebuie să ne lepădăm». De aceea problema noastră şi piatra unghiulară a concepţiei Bisericii Ortodoxe asupra proceselor globalizării constă în a lupta pentru dreptul de a fi creştini ortodocşi şi de a predica credinţa noastră”.
Slujitori şi teologi din Moldova, Rusia, România şi Grecia s-au întâlnit luni, 15 octombrie, la Sala cu orgă din Chişinău, la conferinţa teologică cu tema „Provocările globalizării”. Manifestarea s‑a desfăşurat cu binecuvântarea şi participarea Mitropolitului Vladimir, fiind prezenţi preoţi şi credincioşi din toate colţurile ţării.
Înalt Prea Sfinţia Sa a menţionat: „Timpurile de astăzi în care ne-a dat Domnul să trăim sunt fără precedent în istoria omenirii. Procesele globalizării au cuprins întreaga lume, trezind multe controverse, nelinişti şi chiar temeri. Ele vizează atât destinul Bisericii Ortodoxe în general, cât şi al fiilor ei duhovniceşti în particular… Biserica are nevoie de curaj şi bărbăţie nu doar pentru a-şi apăra unitatea canonică şi interesele canonice, ci şi pentru a mărturisi în faţa întregii lumi în ce şi cum noi credem. Fără această mărturisire, lumea nu mai are şanse şi este sortită pieirii. Trebuie cu glas tare să spunem, celor care încă se îndoiesc, că Biserica este stâlpul adevărului”.
În continuare, Christos Oikonomou, pro­fesor la Facultatea de Teologie a Univer­si­tă­ţii din Tesalonic, Grecia, a prezentat un material cu tema: „Globalizarea şi teologia Sfântului Apostol Pavel”: „Globalizarea este un cuvânt auzit în fiecare zi în toată lumea. Ea are elementele sale pozitive şi negative. Noi trebuie să răspundem în ce măsură putem rezista acestei provocări. Biserica Ortodoxă are o concepţie despre faptele ce au loc în lumea contemporană. Această viziune ne vom strădui să o răspândim în fiecare colţ al lumii, întru salvarea omenirii”.
Scriitorul şi editorul român Danion Vasi­le a prezentat materialul cu tema „Ortodoxia în Babilonul european”, în care a subliniat „pericolul de a ne lăsa păcăliţi de o mentalitate anticreştină în UE”, vorbind despre „construcţia unei Europe care refuză creştinismul”.
Egumenul Pafnutie, duhovnicul mănăs­tirii Răciula, s-a referit la „Influenţa nefastă a proceselor globalizării asupra obştilor monahale”.
Protoiereul Anatolie Cibric a abordat tema: „Compromisul – o formă a trădării”, venind cu un îndemn: „Venim către Sinod cu următoarea rugăminte: să fie convocată adunarea generală a Bisericii Ortodoxe din Moldova, cu scopul de a răspunde la întrebări duhovniceşti de ultimă oră, între care: luând în considerare atacurile necontenite la adresa Ortodoxiei şi a valorilor ei, să se dea un răspuns clar dacă noi, ortodocşii, suntem în stare de război sau nu. Această declaraţie oficială în formă de enciclică este prerogativa ierarhilor Bisericii şi are menirea să cheme poporul la pocăinţă şi la conştientizarea marelui pericol ce vine o dată cu globalizarea”.
Cei prezenţi au avut posibilitatea să vizioneze un film cu sfaturi duhovniceşti ale părintelui arhimandrit Iustin Pârvu din România.
Domnul Benedict Ciubotaru a prezentat raportul „Republica Moldova în procesul de integrare internaţională”: „Principala pro­vocare este să renunţăm la adevăr. Să acceptăm că orice minciună e adevăr, că ori­ce religie este purtătoare de adevăr şi că Ortodoxia este doar una din căi. Din păcat se face o normă. Nu poţi fi creştin ortodox şi totodată adept al globalizării”.
Corneliu Busuioc, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Dezvoltare Rurală, a vorbit despre „Schimbările climei ca efect al proceselor globalizării”.
Prea Sfinţitul Ipolit, Episcop de Hust şi Vinogradov, s-a referit la „Principiile glo­balizării ca provocare a creştinului ortodox”: „Globalizarea nu este de temut. Acea provocare pe care ne-o face globalizarea pare un rău îngrozitor la prima vedere, dar dacă ai în inimă decizia fermă de a nu o accepta, eşti salvat. Important este să ai tăria duhului şi puterea rugăciunii. Credinţa este un act de eroism pentru raţiunea umană”.

(material extras de pe

http://www.mitropolia.md/index_news_rom.htm)

În luna iunie a anului 1963, patriarhul Iustinian Marina a făcut o vizită la Sfântul Munte Athos. Despre frământările prin care trecea schitul Prodromu se ştiu puţine lu­cruri astăzi, dar din însemnările făcute de patriarh în Condica oficială se simte nelinişte şi frământare: „Starea duhovnicească, din cauza dezbinărilor stiliste din sobor, lasă foar­te mult de dorit. Cei care refuză să se mai roage în sfânta biserică, unde au depus voturile călugăreşti, îşi vor primi plata de la Dumnezeu, care este Dumnezeul iubirii şi al dragostei, şi nu al neorânduielii şi al dezbinării. Cei care au rămas credincioşi voturilor monahale de deplină ascultare faţă de Biserică, în frunte cu conducătorul Schitului, părintele Veniamin, se străduiesc, din toate puterile, pentru păstrarea nestinsă a făcliei rugăciunilor în sfânta biserică. Bunul Dumnezeu să le sporească puterea, să le întărească râvna şi să le fie ocrotitor şi sprijinitor”.
Puţini mai ştiu astăzi ce s-a întâmplat atunci la Prodromu. Din cauză că schim­ba­rea calendarului nu fusese făcută prin ho­tă­râ­re sinodală panortodoxă – aşa cum ar fi tre­buit pentru o problemă atât de importantă, ci printr-o comisie de discuţii la care au lipsit delegaţiile unor Biserici Ortodoxe, unii părinţi athoniţi refuzau să rămână în comu­niune cu Biserica oficială. Printre alte argumente invocau Sigilion-ul – documentul sem­­nat la Sinodul din 1583 de patriarhii Iere­­mia al Constantinopolului, Silvestru al Alexandriei şi Sofronie al Ierusalimului, dim­preună cu toţi sinodalii, unde s-a hotărât aşa: „Orişicine nu ar urma hotărârile Bise­ri­cii statuate în cele Şapte Soboare Ecume­nice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii pe care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei”. Unii părinţi athoniţi, printre care şi o parte dintre vieţuitorii Schitului Prodromu, au considerat că schimbarea calendarului atrage după sine osânda prevăzută în Sigilion şi au considerat Biserica oficială schismatică. Deşi în Muntele Athos se ţinea calendarul vechi – singura mănăstire care a trecut pe calendarul nou pentru o vreme fiind Vatopedul –, miza era comuniunea sau ruperea comuniunii cu patriarhia de Constantinopol şi cu cei care considerau schimbarea calendarului ca pe o problemă strict astronomică, fără implicaţii religioase. Protestele părinţilor zeloţi invocau şi faptul că schimbarea calendarului s‑a făcut doar pentru a produce dezbinare în Biserică – întrucât praznicul Sfintelor Paşti se ţine şi acum, ca şi înainte, şi ca şi până la sfârşitul veacurilor, după stil vechi. Bisericile de stil nou au schimbat doar sărbătorile cu dată fixă, ceea ce, de altfel, nu a avut ca efect decât ruperea unităţii liturgice a Bisericii. Cu totul altfel ar fi stat însă lucrurile dacă schimbarea calendarului ar fi fost discutată la un sinod panortodox, la care să vină delegaţii tuturor Bisericilor Ortodoxe.
Patriarhul Iustinian Marina şi-a dorit ca în Schitul Prodromu părinţii să lase dezbinarea şi să caute să ducă o viaţă de linişte şi rugăciune, aşa cum se cuvine. El era însă nu doar iubitor al liniştii, ci încerca să mărturisească dreapta credinţă, aşa cum făgăduise la hirotonia întru arhiereu: „Mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate canoanele celor şapte Sinoade Ecumenice şi ale celor locale şi învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi şi tradiţiile Sfintei Biserici ortodoxe…”. Dar, înainte de a mărturisi acestea, el a repetat: „Tuturor ereticilor, anatema! Tuturor ereticilor, anatema!”. (Pentru a rămâne în duhul Sfinţilor Părinţi, fiecare dintre arhiereii Bisericii Ortodoxe au spus, pentru a fi hirotoniţi epis­copi, această mărturisire de credinţă.)
Mărturia pe care patriarhul Iustinian a dat-o în Condica Schitului Prodromu arată, încă o dată, că păstorul adevărat este cel care se mâhneşte pentru dezbinările care apar în turma sa. Şi se străduieşte ca, prin duhul lui Hristos, să alunge această dezbinare…