Revista:

Sfântul Gorazd, noul martir

id236_29.jpg.jpg

La Hruba Vrbka

Hruba Vrbka este satul în care s-a născut Sf. Martir Gorazd (prezentat în cele ce urmează) şi în care, nu demult, s-a înfiinţat o mănăstire ortodoxă în cinstea lui. Mică şi pierdută parcă între dealurile împădurite ale Moraviei, totuşi dragostea şi credinţa celor câţiva vieţuitori covârşeşte toate neajunsurile. Asta am simţit şi eu şi cei câţiva călugări de la Lainici cu care am călătorit acolo.
Pe egumenii de la Hruba Vrbka şi de pe malul Jiului îi cheamă la fel: Ioachim. Ioakim cehul a fost chemat de la Mânăstirea Serghei Possad din Rusia, unde se nevoia, ca să povăţuiască tânăra obşte spre mântuire. A fost destul de dificil să ne înţelegem în cehă, aşa că am recurs la rusă cu părintele stareţ, la greacă cu un monah grec (terapeut, ce în fiecare an a tot mers o dată în Athos, la Colciu, să-l vadă pe părintele Dionisie Ignat!) şi la engleză cu pictorul mănăstirii, cel mai tânăr frate din obşte. Duminica, la Sf. Liturghie, a venit şi părintele paroh din satul vecin, Seraphim, cu soţia şi cei doi copii.
Surpriza aveam s-o aflăm după Liturghie când am putut discuta pre limba noastră cu doi români din Galiţia, mai bine zis din comitatul Maramureşului de Nord, din vechile judeţe româneşti Bereg şi Ugocea, acum în Ucraina. Gheorghe Moiş şi prietenul său lucrează în Olomouc şi urmează, la frecvenţă redusă, şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din oraş.
Dragostea frăţească a monahilor de la Hruba Vrbka m-a făcut să simt că Ortodoxia nu are graniţe şi că într-adevăr putem fi într-un cuget în sânul acestei drepte credinţe.

Povestea Sfântului Gorazd

Pre numele său adevărat Matej ­(Matthias) Pavlik, s-a născut la 26 mai 1879, în Hruba Vrbka – Moravia (pe ­atunci provincie a imperiului austro-ungar). Crescut în mediu catolic, a absolvit Facultatea de Teologie Catolică din Olomouc, devenind preot. Încă din perioada studiilor a fost interesat de Sf. Chiril şi Metodiu, ce au adus creştinismul moravilor, aşa încât, după primul război mondial, când a luat fiinţă Cehoslovacia, a îmbrăţişat credinţa ortodoxă şi a fost hirotonit Episcop al Moraviei şi Sileziei de către Biserica Ortodoxă Sârbă la 24 septembrie 1921, în Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” din Belgrad, primind numele de Gorazd, în amintirea primului episcop al Moraviei, care i-a succedat chiar Sfântului Metodiu, după moartea acestuia (885).
Sub păstorirea arhimandritului Gorazd s-au înfiinţat multe parohii şi s-au constru­it două capele şi 11 biserici în Boemia – unde Ortodoxia era mai puţin cunoscută. În acelaşi timp, s-a ocupat îndeaproape de traducerea şi tipărirea multor cărţi de cult în limba cehă. Practic, el a fost acela care a re-creat Biserica Ortodoxă Cehă şi Slovacă, înfiinţată de Sf. Metodiu cu 11 secole ­înainte.
După anexarea Cehoslovaciei de către nazişti, în 1938, episcopatul său a fost mutat la Berlin. La 27 mai 1942, SS-Obergruppenführer-ul Reinhard Heydrich, conducătorul Cehoslovaciei şi cel considerat urmaşul lui Hitler, supranumit şi „Călăul Pragăi”, a fost asasinat în maşina sa de doi cehi, Jan Kubis şi Josef Gabcik, chiar într-o curbă a străzii Karla Boromejkeho din Praga, lângă Catedrala Ortodoxă „Sf. Chiril şi Metodiu”, în cripta căreia s-au şi ascuns.
Germanii declanşează represalii puternice: execută în aceeaşi zi, la Berlin, 152 de evrei şi mai arestează 3000, oferind recompensă imensă celui care va deconspira pe cei care au făptuit asasinatul. Aflând de toate acestea, şi mai ales după ce pe 18 iunie cei doi eroi ai rezistenţei cehe sunt descoperiţi în urma unei trădări, Episcopul Gorazd, presimţind ce va urma pentru Biserica Ortodoxă, îşi asumă întreaga responsabilitate pentru tăinuirea celor doi în catedrala ortodoxă, printr-o scrisoare adresată oficialităţilor naziste, şi se predă în Praga, pe 27 iunie 1942. Este executat pe 4 septembrie, împreună cu preotul catedralei. Cu tot sacrificiul său, n-a putut împiedica uciderea altor 256 preoţi şi închiderea tuturor bisericilor ortodoxe din Cehoslovacia, sau ştergerea de pe suprafaţa pământului a satului Lidice – care avusese unele legături cu Gabcik şi Kubis –, dar martiriul lui a fost pildă pentru urmaşul său, Mitropolitul Seraphim, care a făcut să reziste această credinţă în pământurile morave, refuzând să-i condamne memoria.
Pe 4 mai 1961, Biserica Ortodoxă Sârbă l-a recunoscut pe arhimandritul Gorazd drept Sfânt Nou Martir, iar pe 24 august 1987 a fost declarat Sfânt şi în Catedrala „Sfântul Gorazd” din Olomouc, în Moravia sa natală, fiind prăznuit de către Biserica Ortodoxă Sârbă şi cea a Cehiei pe 4 septembrie.