CÂMPUL PÃSTORILOR
Share
Si în tinutul acela erau pãstori care stãteau pe câmp și-și pãzeau turma fãcând noaptea de strajã. Și iatã, îngerul Domnului a stat lângã ei și slava Domnului a strãlucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu fricã mare. Și îngerul Domnului le-a zis: Nu vã temeți. Cã iatã vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; cã în cetatea lui David vi S-a nãscut astãzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Și acesta va fi semnul: veți gãsi un Prunc înfãșat și culcat în iesle. Și, deodatã, laolaltã cu îngerul s-a vãzut mulțime de oaste cereascã lãudându-L pe Dumnezeu și zicând: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pãmânt pace, între oameni bunã voire! Iar dupã ce îngerii au plecat de la ei la cer, pãstorii vorbeau unii cãtre alții: Sã mergem dar pânã la Betleem și sã vedem lucrul acesta ce s-a fãcut, pe care nouã ni l-a fãcut Domnul cunoscut. Și grãbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. Și vãzându-L, au vestit cuvântul ce li se grãise despre Copilul Acesta. Și toți cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau pãstorii. Iar Maria pãstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei.
(Luca 2, 8-19)
Mulți dintre noi ne-am întrebat cum s-au pãstrat întâmplãrile legate de nașterea și copilãria Mântuitorului. Care a fost sursa lor primarã? Cine a fost acolo sã le consemneze? Cum au ajuns apoi aceste informații la Sfinții Evangheliști? Precizia și detaliile istorisirii de mai sus sugereazã un martor ocular. Sfântul Luca ne lãmurește discret în ultimul verset al pasajului: Maica Domnului pãstra toate, „punându-le întru inima ei“.
Și episodul acesta, al vestirii prin îngeri a Nașterii Domnului cãtre pãstorii din apropiere, a fost așadar mai întâi povestit de Maica Domnului și apoi consemnat de Sfântul Luca în Evanghelia sa.
Locul unde s-au întâmplat toate e nu departe de Betleem, în partea de rãsãrit a orașului, cam la 5 km, lângã satul Beit-Sahur. Acolo se întinde un câmp întins, cunoscut pânã astãzi drept Câmpul Pãstorilor, unde era o grotã, folositã ca adãpost de pãstorii care își pãzeau turmele în noaptea Nașterii Domnului. Acolo erau ei când le-a fost vestitã întruparea lui Hristos. Aceastã grotã a fost loc de pelerinaj încã din primele secole creștine. În secolul 4, Sfânta Elena a construit aici o micã bisericuțã în formã de potcoavã, pardositã cu mozaic colorat, care a fost în secolul 6 lãrgitã. În perioada bizantinã, ceremonia praznicului Nașterii Domnului începea aici și se termina la Betleem, în Bazilica Nașterii. Dupã distrugerea ei de cãtre persani, la începutul secolului 7, a fost ulterior reconstruitã cu fortificații și a devenit mânãstire. În secolul 10 a fost distrusã din nou, însã peștera a rãmas loc de pelerinaj pentru creștinii ajunși în Țara Sfântã.
În 1972, Patriarhia Ierusalimului a ridicat pe locul ruinelor o mare și frumoasã bisericã.
Silviu-Andrei VLÃDÃREANU