Revista:

Trinitas TV

id208_6.jpg.jpg

În data de 27 octombrie la Bucureşti se prăznuia cu mare fast prezenţa lucrătoare prin moaştele sale a smeritului văcar de peste Dunăre, Cuviosul Dimitrie cel Nou. Tot atunci a început să emită postul Trinitas TV, aparţinând Patriarhiei Române. Această prezenţă media vine să completeze canalele de comunicare pe care Biserica Ortodoxă deja le are. Directorul noii staţii este părintele diacon Nicolae Dima, adus de la Iaşi special pentru demararea şi susţinerea noii întreprinderi de comunicare în massă. Prezenţă fragilă la prima vedere, diaconul director este o persoană bine constituită profesional, dar şi spiritual. Răspunsurile pe care le‑am primit mi‑au stârnit admiraţie, cu atât mai mult cu cât profesia mea este cea de ziarist de televiziune.

Părinte director, care a fost necesitatea reală a înfiinţării acestui post de televiziune?
Vorbim aici despre o dublă perspectivă: din partea publicului era o aşteptare, chiar dacă neformulată. Din partea Bisericii, era o necesitate să aibă un canal de exprimare. Biserica foloseşte deja canalele moderne de comunicare: internet, radio, cotidian. Venise, aşadar, timpul televiziunii. Cu atât mai mult cu cât ştim că există un public sătul de facilitatea pe care o oferă celelalte posturi, şi care ar dori să vadă ceva mai mult decât atât.
Ştim că numai TVR, pe cele 3 canale ale sale, are programe de viaţă spirituală. Credeţi că în consumul obişnuit de informaţie, prin programele tv religioase, mai rămâne loc pentru alte emisiuni, sau chiar pentru o televiziune?
Din experienţa noastră cu Radio Trinitas, programele ocazionale dedicate religiei nu sunt suficiente. Trebuie un program constant, trebuie ca o persoană care doreşte să se întâlnească cu sfera religioasă să aibă un canal care să‑i ofere asta oricând. E greu să‑ţi programezi trăirile spirituale numai pentru duminică dimineaţă, la ora 7…
Dar, scuzaţi‑mă, televiziunea nu se ocupă cu trăiri spirituale. Aş putea spune că, din contră…
Da, dar televiziunea poate livra conţinu­turi care să faciliteze trăirile spirituale.
Aţi folosit sintagma „programe facile“. Vă referiţi la formă, la conţinut, la finalitate, la nivel de informare?
La formă nu, căci un program pe care îl numesc „facil“ se face greu. Mă refeream la nivelul de adresabilitate. La divertismentul de proastă calitate. Bunăoară, mă uit cu plăcere la un meci de fotbal, la o emisiune umoristică. Nu‑mi place însă umorul sub for­mă de băşcălie, cel vulgar. Plus reality‑show‑urile de proastă factură…
Cum credeţi/speraţi că veţi umple un format de televiziune cu un conţinut metafizic? Este o întrebare care mă frământă şi pe mine de multă vreme…
Nu e vorba despre conţinut metafizic decât parţial.
Adică…?!
E metafizică, adică spiritualitate în forme pure numai în transmisiunile directe de la slujbe. Plus răspunsurile duhovniceşti. Dar nu e metafizică 100 %.
Să o luăm altfel. Cât va fi informaţie şi cât va fi trăire? Va fi o televiziune de minte sau de inimă?
Nu mi‑am pus problema în termenii ăştia. Va fi o combinaţie între minte şi ini­mă. Nu putem face separaţia aşa. Vor fi câte­va programe care se adresează inimii şi doar ei. Nu mi se pare propice trăirii creştine să încurajăm trăirile inimii mai mult decât trebuie, sau separate de minte. Televiziunea asta este gândită ca un canal de exprimare a Bisericii. Un canal care ţinteşte spre cu­ce­rirea acelor oameni care nu ajung des la Biserică. Şi sunt mulţi aşa. În emisiunile noas­tre punem pe tapet problemele zilei – din perspectivă creştină. Vorbim despre implicarea Bisericii în social, în cultural. Şi aici apar interferenţe între minte şi inimă, dar prima are prioritate, în cele din urmă.
Alte Biserici Ortodoxe au posturi tv?
Există o iniţiativă similară la Moscova şi a mai existat o staţie a Bisericii în Cipru, care a fost înstrăinată. De asemenea, Mitropolia Tesalonicului mai are o televiziune proprie.
Întreb asta pentru că Biserica Ortodoxă în România a avut şi are canale de exprimare, atât consistente cât şi nefalsificate. De câte ori Biserica a vrut să spună ceva important lumii, a avut cum să o facă.
Este adevărat, dar de ce să vedem Bise­ri­ca la televizor doar din când în când? Un personaj important din TVR spunea că „nu trans­mit Liturghia că nu face audienţă“, exceptând marile sărbători. Or, nouă nu ne con­vine asta. Biserica a fost agresată literalmente în ultimele luni, de la comentariile legate de decesul Patriarhului Teoctist până la celelalte speculaţii referitoare la alegerea noului Patriarh. Dacă Biserica ar fi avut atunci televiziunea sa, ar fi spus: „Să fim decenţi şi să nu promovăm can‑canuri, doar pentru că e vară şi nu avem subiecte de presă“.
Credeţi că un post al Bisericii poate să ţină echilibrul mediatic?
Biserica încearcă în general să fie o in­sti­tuţie echilibrată în raport cu societatea, dar în mod cert această televiziune nu va reuşi să stăvilească tendinţele de agresivitate la adresa Bisericii, manifestate la unele televiziuni comerciale. Tot ceea ce vom putea face este să spunem aici adevărul, din punctul nostru de vedere. Sigur, e periculos să vorbeşti despre două adevăruri, dar iată că aşa se întâmplă.
Care sunt orele cele mai importante de emisie ale Trinitas TV?
Vom emite de la ora 9 la 24. Vom transmite zilnic Sf. Liturghie de la catredrala patriarhală – foarte important pentru cei vârst­nici şi pentru cei bolnavi. La Radio Trinitas, spre exemplu, acestă tip de transmisiune are cea mai mare audienţă. Există o frumuseţe a Liturghiei care se transmite pe undele radio; la televiziune vom încerca să folosim arta filmării în aşa fel încât să nu bruscăm misterul, dar nici să plictisim privitorii.
În afară de Liturghie, ce veţi mai oferi publicului?
Un Jurnal religios – aceasta este marea provocare!
Da, este o miză unică în România.
Având şi experienţa de la Radio Trinitas, am concluzionat că se poa­te construi un Jurnal strict religios, bazat pe activităţile Bisericii Ortodoxe, de 10‑15 minute zilnic.
Jurnalul presupune corespondenţi, infrastructură redacţională. Aveţi toate astea?
Cu bucurie vă pot anunţa că eparhiile noastre, rugate fiind să contribuie la acest proiect prin înfiinţarea unor mici birouri de corespondenţe audio‑video, au răspuns pozitiv. Vom avea mai multe materiale decât timpul alocat Jurnalului. Vor fi, de fapt, 2 Jur­nale (la ora 18 şi 21), puţin diferite unul de celălalt, care vor fi urmate de dezbateri. Jurnalul lansează tema dezbaterilor care vor urma: unul pe duhovnicie, altul pe social.
Veţi avea vedete ale postului?
Mă surprinde întrebarea.
Vă surprinde? Dar, părinte diacon, o televiziune toc­mai din asta trăieşte: din vectorul de imagine care este vedeta, starul. Asta‑i regula, de vreo 50 de ani de televiziune încoace…
Din această perspectivă pot înţelege întrebarea, însă îmi asum riscul de a dezmagi spunând nu; nu vom avea vedete.
Bine, dar care este „locomotiva“ de imagine? Să nu‑mi spuneţi că, indirect, va fi Hristos Însuşi?!?
Nu. E vorba despre actele Bisericii făcute pe pământ în numele Lui.
Veţi avea aşadar un personaj anonim cu multe acţiuni, cu fapte bune, o vedetă „volatilă“?
„Vedete“ nu vor fi unele persoane, ci vor fi conţinuturile noastre. Asta va suscita interesul oamenilor. Dacă vă spun un nume acum – Laurenţiu Topală – nu vă spune nimic. Veţi descoperi că este un foarte bun prezentator de ştiri, dar nu este o vedetă. Vedeta nu e totul…
Din cine este formată echipa?
Din profesionişti, pe partea tehnică, şi‑i mulţumesc colegului Adi Sârbu pentru asta. La ştiri sunt profesionişti din domeniu, proveniţi din radio, tv sau presa scrisă. Restul redacţiei este formată din tineri teologi.
Cum veţi evita limba de lemn, care face ravagii printre teologi?
Asta e foarte greu. Vom fi extrem de atenţi şi vom folosi experienţa Radio Trinitas, care s‑a detaşat de tradiţia proastă a limbii de lemn.
Veţi avea publicitate pe post?
Nu, cel puţin în primă fază. Nu pentru că nu am vrea să câştigăm bani, ci pentru că nu vrem să derutăm publicul. Vrem să fim asociaţi cu imaginea Patriarhiei Române şi nu cu cea a unor comerciaţi. Plus că sunt dificultăţi practice în selecţia publicităţii…
V‑am întrebat până acum ce veţi face. Acum vă întreb: ce nu veţi face?
Să nu lansăm polemici inutile şi neconstructive. Vrem să scoatem la lumină valorile, nu să ne ocupăm de răfuieli, sau de construirea unor mituri pentru persoane fizice.
În general, ne vom axa pe prezentarea Vieţilor Sfinţilor – marile noastre modele –, apoi pe şantierele Bisericii. Aici trebuie să vă spun că vom avea o emisiune săptămânală despre Catedrala Mântuirii Neamului. Vom mai avea, pe lângă ştirile zilnice, şi o emisiune săptămânală dedicată comunităţilor româneşti din străinătate. Reportajele sociale şi dezbaterile pe teme culturale şi de spiritualitate vor fi, de asemenea, priorităţi pentru noi
Va fi un post ecumenic?
Ecumenic şi ecumenist sunt două cuvinte comentabile. Da, va fi un post care nu se va închide între propriile bariere. Nu vom fi „autişti“, nu vom fi absurzi şi nu ne vom preface că existăm doar noi pe lumea asta… Vom încerca să vorbim despre toate, promovând spiritul bunei înţelegeri.