Lumea Credintei, anul VI, nr. 1 (54) Ianuarie 2008

id2_nr_54.jpg.jpg

EDITORIAL   –  PROFIL DE EPISCOP MULTIMEDIA

Apariţia acestui segment (sector) important în interiorul Patriarhiei, atrage după sine şi existenţa unor factori decizionali la nivelul superior al managementului eclezial, cu alte cuvinte a unui episcop responsabil de această activitate. Varianta de lucru pe care o lansez acum nu este doar un gând personal, ci reprezintă un trend deja palpabil în cadrul administraţiei patriarhale. În aceste condiţii, care ar putea fi profilul respectivului vlădică, pus să gestioneze bunul mers al mediei şi – implicit – al imaginii bisericeşti?
În primul rând cred că trebuie să fie tânăr. Atât de tânăr cât să fi apucat să se adape de la izvorul de har al marilor duhovnici pe care i-am avut (ei înşişi, excelenţi comunicatori, cu performanţă), dar şi cât să înţeleagă ecuaţia politico-religioasă nouă a începutului de mileniu 3. Apoi, trebuie să priceapă capcanele globalizării, dar să ştie să-i folosească abil avantajele de exprimare (acoperire, putere, impact etc.). Mai trebuie să ştie să se mişte printre ziarişti (alţii decât „lotul” său) cu dezinvoltură, ca un dresor în cuşca felinelor. Acestora să le dea doza zilnică de „sânge”, negociind în schimb pacea gazetărească pentru marile proiecte. Încă: să manifeste dezinhibare faţă de societatea civilă şi „formatorii” de opinie, ascultând tot (chiar tot!) şi reţinând cât trebuie. Mai mult, să treacă la campania de evenimente pe care Biserica însăşi să le genereze rapid, lepădând astfel imaginea nemeritată de instituţie amorţită (o divizie „ultra-uşoară” însărcinată cu iniţierea evenimentelor speciale este vital să funcţioneze în Patriarhie, în opinia mea!). Ar mai trebui să fie o persoană harismatică în dialog („înţărcat” la limba de lemn), lipsit de prejudecăţi nefondate şi maniheisme superficiale (care închid orice convorbire prin calificativele bun/rău, curat/murdar, alb/negru etc). Şi, de bună seamă, să aibă o relaţie „prietenoasă” cu… computerul. Adică să ştie să-l folosească, fără dureri.
În plus, dat fiind că răspunde direct de imaginea Bisericii, trebuie el însuşi să aibă o anume imagine… Când afirm asta mă gândesc nu numai la vizual, adică numai la exteriorul drapat în rasă cu engolpion (care contează, de multe ori, atât de mult…), ci şi la noima din adânc – cea care îi ordonează lucrarea publică şi îi determină fericit articulările acestui tip de învestitură.
Acesta ar fi – schiţat numai în performanţele sale lesne cuantificabile – un crochiu de episcop multimedia, privit strict din perspectivă profesional-jurnalistică. Desigur, ca laic de rând nu-mi permit să mă pronunţ asupra celorlalte harisme pe care trebuie să le aibă un vlădică, cu atât mai mult cu cât acesta nu trebuie să iasă la pensie de la centrul de presă Basilica, el putând oricând să se îndrepte spre alte zări ale slujirii. Noi îi urăm acestui Prea Sfinţit, dacă el va exista vreodată, succes în dificila ascultare la care va fi ”somat” de necesităţile Bisericii. Şi îi mai spunem, de pe acum, că are în Lumea Credinţei şi în AZEC prieteni devotaţi cauzei Bisericii, solidari în proiectul profesional, dar şi potenţiali sfătuitori, cu toate competenţele pe care numărul mare de gazetari & editori (peste 100) îl poate oferi necondiţionat.

Articole asociate: