Revista:

„Călăuză” prin „labirint“

id26_preot.jpg.jpg

Pentru Borges, biblioteca era Paradisul. O grădină a tuturor deliciilor estetice. Se ştie însă că Borges era un estet, iar în materie de credinţă, un agnostic. Ce ar putea reprezenta biblioteca (şi im­plicit librăria – o bibliotecă «cu vânzare») pentru un creştin? Simplu spus,
o farmacie duhovnicească.
Un loc în care poţi afla alinarea, dar (la fel de uşor) agravarea «bolii». Semni­ficaţia cuvântului grecesc pharmakon
(care se tâlcuieşte prin «leac», dar şi prin «otravă») pare să confirme acest lucru…

 

Cum l‑am întâlnit pe Cosmin

Dacă librăria este o farmacie, iar cărţile sunt leacuri/otrăvuri duhovniceşti, e necesară o «iniţiere» preala­bilă, în vederea unei minime orientări. Aici intervine rolul providenţial al librarului. Librarul este o «călăuză» prin labirintul unei biblioteci. Într-o librărie (ca şi într-o bibliotecă) te poţi pierde sau te poţi regăsi. Răspunderea unui librar e deci uriaşă, fiindcă o carte îţi poate schimba viaţa. În bine sau în rău. Misiunea lui e să recomande cartea potrivită, omului potrivit, la momentul potrivit. Nimic mai greu! Este o «artă» care ţine, în fond, de fineţea lui duhovnicească.
Aşa l-am întâlnit pe Cosmin prima oară, într-o librărie din Centrul Istoric al Bucureştiului. Aveam să înţeleg în acea împrejurare că un librar creştin poate face «apostolat» într-o librărie «profană». Eu eram în căutarea Evangheliilor gnostice, pe care voiam să le cunosc dintr-o banală (credeam eu…) «curiozitate intelectuală». Cosmin a stat o clipă pe gânduri apoi, fără să ezite, mi-a oferit «antidotul» ideal pentru curiozitatea mea: cartea Despre înşelare, a marelui ascet rus Ignatie Brianceaninov. În timp ce eu cochetam cu otrava, Cosmin îmi dăduse leacul! Totul în cea mai mare discreţie, fiindcă am devenit conştient de însemnătatea acestui gest abia după ce am parcurs cartea…

Cum se poate mântui un librar?

La Schitul Darvari, unde lucrează în prezent, Cosmin a continuat să facă «apostolat» (de data aceasta printre creştini…), cu o râvnă aproape «călugărească». L-am surprins deseori încercând (şi reuşind) să se biruie pe sine pentru a-i ajuta pe ceilalţi cu un sfat, un gest ferm sau un zâmbet. M-am întrebat adesea cum rezistă, care e «taina» lui. Încă n-am aflat un răspuns…
Odată, însă, l-am visat în aceeaşi încăpere familiară de la Darvari, nevoindu-se din greu cu şlefuirea unor mici «piese» metalice, pe care oamenii care intrau şi ieşeau de acolo le aruncau aiurea, spre a fi curăţate sau reparate. Schitul părea cu totul izolat şi înconjurat de noroaie adânci, iar oamenii săreau din piatră în piatră pentru a ajunge… Păstrez această imagine, care îmi revine mereu în minte ori de câte ori trec pragul magazinului de cărţi şi obiecte bisericeşti de la Darvari.
M-am întrebat uneori: cum se poate mântui un librar? Gândindu-mă la Cosmin, pot să spun: prin cărţile pe care le recomandă. Fiindcă o carte poate schimba o viaţă. Cosmin o ştie. La fel şi oamenii care revin constant în căutarea unui sfat, unui gest ferm sau a unui zâmbet. L-am urmărit pe Cosmin printre toţi aceştia şi cred că nu greşesc prea mult dacă îl consider cel mai îndrăgit librar din Bucureşti.