Revista:

Dolheştii Mari – Locul proclamării lui Ştefan-Vodă

id19_dolhestiimarichurch04a.jpg.jpg

Dolheşti a fost curtea boierească a hatmanului Şendrea şi a părinţilor lui, care aveau în acest loc o biserică ctitorită de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Din acele timpuri, doar la Lujeşti (în nordul Bucovinei) a mai rezistat o biserică, zidită de cumnatul voievodului Alexandru, cneazul lituanian Theodor Vitold (cel ce l-a ajutat să construiască şi cetatea Hotinului). Satul aparţinea deja boierului Şendrea în 1395, aşa cum arată primul document care îi atestă existenţa. Caracteristicile stilistice susţin ipoteza că edificiul e anterior anului 1481, pomenit într-o pisanie. Biserica are particularităţi preluate din arhitectura gotică marginală: edificiu rectangular, cu o absidă estică poligonală, cu cinci laturi. În tradiţia bizantină, laturile poligonului erau vizibile doar în exterior, iar absidele erau semicirculare în interior, pe când la Dolheşti interiorul absidei este poligonal, trăsătură caracteristică stilului gotic. De altfel, în letopiseţele locale se menţionează că în 1481, când a murit hatmanul în bătălia de la Râmnic, pe 8 iulie, a fost adus şi înmormântat lângă tatăl său, la Dolheşti – ceea ce înseamnă că exista deja gropniţă în biserica boierească. Cinci ani mai târziu, va fi înmormântată tot aici şi soţia hatmanului, Maria, sora lui Ştefan cel Mare. „Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina lui Pan Şendrea, Portarul, care s-a strămutat la locul de veci şi a fost înmormântată în anul 6994 (1486), luna martie 27, luni, după Paşti – scrie pe piatra funerară a domniţei.
Se pare că din pricina morţii hatmanului, biserica a rămas doar cu două fresce: una e în firida vestică a peretelui sudic al pronaosului, iar cealaltă e icoana Sf. Parascheva, patroana bisericii, pictată deasupra intrării în naos. Pictura din peretele sudic e cu totul neobişnuită, deoarece alegerea temelor pentru această parte a bisericii nu a fost găsită în nici o altă biserică românească. Se pare că frescele sunt opera cunoscutului zugrav Gavril Ieromonahul, cel ce a realizat şi pictura interioară de la Bălineşti (1494).
Biserica Sf. Cuv. Parascheva, în forma ei actuală, e o insolită sinteză între două epoci foarte îndepărtate în timp: corpul principal (pronaos, naos şi altar) zidit în sec. 15, iar pridvorul (adăugat în 1854) şi turla clopotniţă, în stilul baroc al secolului 19.
Dolheştii sunt de fapt Doljeştii, unde, în aprilie 1457, Ştefan cel Mare îl bătea pe Petru Aron, cu ajutorul muntenilor lui Vlad Ţepeş şi al răzeşilor cumnatului său Şendrea. Aici a fost aclamat ca domn al Moldovei prima oară – după acea bătălie care a curmat a treia domnie a lui Aron – şi abia câteva zile mai târziu pe câmpia de la Direptate, lângă Suceava. Se pare că principelui moldav nu-i erau străine aceste meleaguri, pentru că îi plăcea să vâneze bouri prin codrii de pe valea Şomuzului. Valea Bourii şi Boura sunt doar două din satele vecine Dolheştiului ce mai păstrează toponimic amintirea simbolului Moldovei.
Şendrea, hatman şi portar al Sucevei (un fel de ministru de Interne al zilelor noastre) între 1479 şi 1481, a străbătut istoria până în zilele noastre pentru că a fost un cavaler loial lui Ştefan şi pentru că n-a uitat nici de cele sfinte, lăsându-ne cea mai veche biserică boierească de la noi.