Revista:

Popasuri Duhovnicesti

id25_kkt.jpg.jpg

Ctitorie românească, pictură grecească
Râşca este singura mânăstire românească pictată la exterior de către un grec: Stamatello Cotronas, în 1552, la 12 ani de la zidirea ei de către episcopul Macarie al Romanului, ajutat de logofătul Ioan şi de Teodor Balş.
Din porunca lui Petru Rareş i se adaugă mănăstirii, până în 1542, ziduri puternice şi un turn, însă, moartea domnitorului se pare că a făcut ca biserica, deşi de mici dimensiuni, să rămână nepictată. Al doilea fiu al voievodului, Ştefan, este cel care l‑a adus pe pictorul din Zan­te să zugrăvească Cerul pe mica biserică închinată Sfântului Ierarh Nicolae.
Şi totuşi a existat o sihăstrie a Bogdă­neş­ti­lor – sau un schit „Bogoslov” – pe aceste meleaguri cu mult înainte de ctitorirea mă­năstirii: Bogdan I le reînnoia biserica din lemn închinată Sfântului Ioan Teo­logul încă pe la începutul secolului 14, apoi sihăstria s‑a extins sub oblăduirea vrednicilor de pomenire Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, pentru ca Bogdan cel Orb, între 1512 şi 1517, să le clădească o nouă biserică – tot din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae – monahilor ce se nevoiau între munţii Pleşu şi Slătioru, pe valea Moldovei.
Vreme trece, vreme vine…
Dacă Petru Rareş împreună cu episcopul Macarie au mutat sihăstria cu câţiva kilometri mai spre munte, vel‑vornicul Costea Bacioc măreşte biserica între 1611 şi 1617, adăugându‑i o încăpere mare, despărţită prin­tr‑o arcadă în două părţi inegale şi asimetrice. Acest adaos tulbură ordinea tradiţională a încăperilor şi modifică ciudat planul de ansamblu al edificiului, creând senzaţia că un pronaos este dispus după o gropniţă, care comunică direct cu pronaosul, fără despărţire. Adaosul, ca formă şi dimensiuni, seamănă cu un pronaos supralărgit, dar proporţiile sale alungite, diferind net de forma adunată a pronaosurilor tradiţionale, îi dau un aspect unic, nemaiîntâlnit la alte monumente.
Boierului Costea i se datorează şi a doua turlă, dar, din păcate, şi repictarea interiorului în manieră renascentistă peste fresca bizantină, originală. Şi pictura lui Cotronas a fost acoperită – dar măcar culoare peste culoare; nu s‑a mai păstrat decât o porţiune pe faţada sudică şi mult bine s‑ar face mânăstirii dacă s‑ar restaura opera zugravului din Zante!
Râşca a fost repictată în 1827 (după devastările turcilor din 1821), când s‑au făcut şi unele transformări arhitecturale: după ce şi cutremurele deterioraseră biserica, aceasta a fost reparată şi modificată radical prin dărâmarea peretelui dintre naos şi pronaos, potrivit noii mode a perioadei respective; iar turnurilor le‑au fost puse acoperişuri în formă de bulb, de inspiraţie barocă. Tot acum biserica mai primeşte un al treilea turn, dar care nu va dăinui astfel decât până la restaurarea din 1960, când a fost îndepărtat cel din mijloc.
Ctitoria bucovineană este înconjurată de un zid înalt de piatră, cu două turnuri: în cel de la intrarea dinspre est, într‑o încăpere deasupra căreia se află clopotniţa – şi care acum este o bogată bibliotecă amenajată de artistul vizual Ioana Nemeş –, a fost închis, din ordinul lui Mihail Sturdza, pentru 6 luni, în 1844, scriitorul şi omul politic Mihail Kogălniceanu.
Cultură şi omenie
Mănăstirea a fost şi a rămas un important centru cultural, unde şi‑a scris cronica episcopul Macarie (îngropat de altfel în incinta bisericii, alături de mama lui Alexandru Lăpuşneanul, Anastasia), iar acum, în fiecare vară de 3 ani încoace, are loc acolo un curs de creative writing. Poeţii Andrei Peniuc şi Adi Urmanov, deveniţi ieromonahii Serafim şi David, sunt principalii promotori ai acestor zile literare, cu sprijinul şi binecuvântarea egumenului Mihail Bălan.
Acelaşi vrednic arhimandrit mai este şi la originea desfăşurării anuale, la sfârşitul lunii august, a unei tabere de pictură pentru copiii ce se luptă cu virusul HIV – tabără aflată sub sub patronajul Abbott şi al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA). În felul acesta 23 de tineri infectaţi cu HIV au participat la cursuri de IT, pictură, modă şi publicitate, ţinute la Râşca de Mihaela Şchiopu (grafician), Irina Schrotter (creator de modă) şi Veronica Savanciuc.
Programul „Promisiune pentru viitor” a început în luna mai, finalitatea proiectelor demarate atunci (din domeniile artei vizuale, programelor educaţionale pentru computer, campaniilor de publicitate, creaţiilor vestimentare) fiind analizată în această toamnă la mănăstire.
„Nu ai cum să înţelegi de ce un copil pictează numai pe fond negru, sau de ce altul desenează numai zâne îmbrăcate în galben, dacă nu le cunoşti povestea. Sunt cutremurată şi, în acelaşi timp, profund îndatorată acestor tineri pentru lecţia de viaţă pe care mi‑au dat‑o”, a mărturisit Mihaela Şchiopu.
„A fost o experienţă zguduitoare”, mi‑a spus părintele Serafim. „A lăsat urme în mine, care cu greu îmi imaginez că s‑ar putea şterge. Copiii ăştia sunt bolnavi cu trupul, dar cei care‑i resping au HIV în inima lor!”.