Revista:

Pravilă de vieţuire evlavioasă (4)

Când păcătuieşti, cere îndată de la Dumnezeu iertare cu smerenie, cu frângerea inimii şi cu nădejdea în harul Lui, şi aleargă la pocăinţă înaintea părintelui tău duhovnicesc, căci orice păcat lipsit de pocăinţă este păcat de moarte. În afară de aceasta, dacă nu‑ţi frângi inima şi nu îţi plângi cu adevărat păcatul pe care l‑ai săvârşit, îndată din nou vei cădea în el. Străduieşte‑te să faci fiecăruia bine cum poţi şi când poţi şi nu cugeta la faptul dacă a fost preţuit binele tău ori dacă ţi se va aduce mulţumire. Bucură‑te nu atunci când ţi s‑a făcut vreun bine, ci atunci când, fără a cugeta de rău, pătimeşti scârbire de la aproapele tău, mai cu seamă de la acela căruia i‑ai făcut vreo binefacere.
Dacă cineva nu te ascultă încă de la primul cuvânt, nu‑l întărâta spre ceartă, folosindu‑te astfel de binele pe care el l‑a pierdut. Căci nerăutatea ta îţi va aduce cel mai mare folos. Atunci însă când vătămarea unui singur om se răspândeşte asupra multora, nu răbda una ca aceasta şi nu căuta la folosul tău, ci la folosul celor mulţi. Binele obştesc este mai important decât cel personal.
La vremea cinei adu‑ţi aminte de ultima cină a Mântuitorului Iisus Hristos şi roagă‑L să te învrednicească de cina Sa cerească. Mai înainte de culcare cercetează‑ţi conştiinţa ta, roagă‑te să primeşti cunoştinţa păcatelor tale, şi, cugetând asupra lor, roagă‑te pentru iertare, făgăduind să te îndrepţi. După aceasta lasă‑te pe tine în voia lui Dumnezeu, ca şi când chiar în acea noapte trebuie să te arăţi înaintea Lui. Predă‑te pe tine Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, îngerului tău păzitor şi Sfântului al cărui nume îl porţi. Închipuie‑ţi că patul tău este pentru tine groapă, iar aşternutul tău – linţoliu de îngropare. Apoi, făcându‑ţi semnul crucii şi sărutându‑ţi crucea pe care o porţi, odihneşte‑te sub aripa Păstorului lui Israel, Care te ocroteşte şi nu va adormi, nici nu va dormita… (Ps. 120, 4). Dacă nu poţi să adormi ori să priveghezi noaptea, adu‑ţi aminte de cuvintele: „Iar la miezul nopţii s‑a făcut strigare: Iată, Mirele vine!…” (Mt. 25, 6), ori aminteşte‑ţi de acea ultimă noapte în care Iisus S‑a rugat Părintelui Său Ceresc cu sudori de sânge. Roagă‑te pentru aceia care se află în chinuri grele şi în dureri de moarte, pentru cei ce suferă şi pentru cei adormiţi. Roagă‑L pe Domnul să nu te cuprindă întunericul cel veşnic. La miezul nopţii, trezeşte‑te şi roagă‑te atât cât te ţin puterile.
Atunci când eşti bolnav, mai înainte de toate pune‑ţi nădejdea ta în Dumnezeu şi adu‑ţi aminte adesea şi cugetă la suferinţele şi la moartea lui Iisus Hristos, ca să‑ţi întăreşti duhul tău în mulţimea suferinţelor tale. Roagă‑te neîncetat cum ştii şi cum poţi. Roagă‑te de iertare lui Dumnezeu, pentru păcatele tale şi pentru răbdare la vreme de boală. Întru toate înfrânează‑te de la cârteală şi iritare, atât de obişnuite în timpul bolii. Domnul Iisus Hristos a răbdat pentru a noastră mântuire cele mai grele chinuri şi suferinţe, iar noi ce am făcut ori ce am răbdat pentru propria noastră mântuire?