Revista:

Siciliada romanilor

id24_botez.jpg.jpg

Tragicul eveniment de la Roma a redeschis o rană mai veche a diasporei româneşti: convieţuirea cu „băştinaşii”. Iar pentru că Roma nu reprezintă toată Italia, am putut să ne întâlnim, de această dată aici, acasă, cu un român stabilit în Sicilia, dar şi cu un localnic de acolo. Am căutat un răspuns la „cald” şi în „oglinzi paralele” pentru mult mediatizata problemă din ultimile zile: sunt românii atât de indezirabili, sau italienii nu excelează la capitolul toleranţă?

 

Conform cotidianului La Sicilia din 8 august a. c., în sudul Italiei sunt înregistraţi legal peste 6000 de rezidenţi români. Majoritatea sunt grupaţi în oraşe. 82% lucrează ca şi „guvernante”, iar restul în industrie şi agricultură.
Din nefericire, aceste date au fost date publicităţii de mass-media din Italia doar după o tragică reglare de conturi mafiote. Victimele au fost doi conaţionali de-ai noştri: Gheorghiţă Soleri şi Petre Burlacu.
Aceleaşi statistici mai arătau că în Italia se găsesc actualmente aprox. 2 milioane de români. Însă, aşa cum spune chiar ziarul sicilian, românii noştri nu sunt „doar îngrijitori sau fotbalişti”. Cum stau lucrurile în fapt am aflat de la trei persoane avizate: un avocat italian (Marco, din Catania), un preot ortodox român (Valentin Ilieş, de la parohia „Sf. Muceniţă Agata” din Catania) şi un episcop ortodox român (P. S. Siluan, vicar pentru Italia al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale).

Reporter: Cum vedeţi, ca italian, cele întâmplate la Roma?
Marco: Poate că în momentul de faţă se poate citi la italieni o latură a suferinţei. Din punctul meu de vedere, nu s-a întâmplat nimic extraordinar. Tragedia întâmplată zilele trecute face parte din cotidianul italian. Sigur că nimeni nu este bucuros de ceea ce s-a întâmplat, dar chiar în zilele respective un italian omorâse 2 persoane şi rănise alte 9. Presa din peninsulă n-a spus însă nimic. Tot în acea zi, un alt italian omorâse alte 2 persoane. Dacă era un român, cu siguranţă că ar fi fost pe prima pagină, dar pentru că a fost un italian, nimeni n-a văzut nimic! Ca să-mi completez ideea, în Italia, în prezent, există o mare problemă a siguranţei. Pentru cine iubeşte demagogia, e mult mai uşor de spus că românii în special, şi emigranţii în general, aduc şi menţin criminalitatea în prim plan. Dar toate aceste persoane uită – sau se fac că uită – o realitate imediată: că emigranţii sunt o bogăţie şi o necesitate pentru Italia. Spre exemplu, majoritatea îngijitorilor de bătrâni sunt români, care adesea sunt plătiţi doar cu 300 până la 500 de euro pe lună.
Rep.: Există o diferenţiere socio-com­por­tamentală între italieni şi români?
M.: Nu cred că italienii sunt mult mai buni decât românii. Italienii, prin definiţie, sunt un popor deschis, dar la fel de adevărat este şi faptul că la italieni se manifestă din plin pornirile rasiste, mai ales după al doilea război mondial. Aş vrea să vă mărturisesc un lucru pe care nu ştiu câţi români îl cunosc. Noi, sicilienii, sau meridionalii în general, am fost consideraţi un popor de criminali, care nu eram buni la nimic. De aceea poate mai eram supranumiţi „ţărani”. De câţiva ani, o dată cu acest fenomen al emigraţiei în Italia, atenţia s-a îndreptat spre străini. Primii incriminaţi au fost nord-africanii, care au fost numiţi marocchini, deşi majoritatea dintre ei nu aveau nimic în comun cu Marocul! Apoi a venit rândul albanezilor. Iar acum este rândul ţiganilor, toţi identificaţi ca români. Totuşi, ca un paradox şi element de culoare, doar cu câteva luni în urmă citeam în ziarele locale opinii bazate pe statis­tici ce arătau că reuşita cea mai mare, în cazul căsătoriilor mixte, este cea dintre italieni şi voi, românii!
Rep.: S-a tot vorbit de politic şi de politicieni, în legătură cu subiectul acesta. Cum vede un italian obişnuit implicarea elementului politic în această criză?
M.: La noi, politica este în plină criză. Ba chiar este o renegare a politicii de către popor! Ceea ce înseamnă că toată situaţia a devenit periculoasă, greu de controlat. Aş vrea să adaug că mai există şi un lanţ al slăbiciunilor. Cei care sunt în opoziţie aruncă totul pe umerii celor care guvernează şi guvernanţii nu reuşesc să ofere siguranţă. S-a ajuns, astfel, la un paradox: cine nu este cu Berlusconi, este pur şi simplu văzut ca un comunist. În opoziţie totală cu atitudinea executivului, care de toate poate fi acuzat, numai de rasism nu! Pe scurt, sau ca o concluzie a tot ceea ce v-am spus: În Italia există forţe rasiste, de care, ca italian, îmi este ruşine!
Reporter: Cum vedeţi, ca român stabilit în Italia, cele întâmplate la Roma?
Pr. Valentin Ilieş: Pot spune că în Italia nu există certitudinea unei condamnări, atunci când greşeşti. În sprijinul opiniei mele stau şi statisticile, care arată faptul că în Italia există un înalt grad de infracţionalitate; chiar şi în rândul nostru, al românilor. Astfel, noi românii am ajuns să fim clasificaţi ca „un popor scăpat de sub control”.
Rep.: Există o diferenţiere socio-compor­ta­mentală între italieni şi români?
Pr. V. I.: Peste tot, în lumea aceasta, exis­tă sintagma de Nord şi Sud! Cu mare durere în suflet spun că, în momentul în care autorităţile mă cheamă să slujesc în puşcărie, nu mi se specifică că trebuie să vin pentru români sau pentru ţigani. Toţi au paşaport românesc. Asta înseamnă că, indiferent de nuanţa pielii, noi suntem români. Am să vă mai spun un alt adevăr: statistic, din cei care se găsesc în închisorile italiene, 40% sunt rromi şi restul sunt, în declaraţiile oficiale, trecuţi „români”. Adesea mă gândesc că noi, românii, suntem precum un râu care se inundă. Acesta aduce mai intâi toate gunoaiele, iar după aceea vine apa curată. Cred – şi o spun cu părere de rău – că în prezent suntem un popor imatur să înţelegem adevăratul sens al cuvântului libertate!
Rep.: S-a tot vorbit de politic şi de politicieni, în legătură cu subiectul acesta. Cum vede un „român-italian” implicarea elementului politic în această criză?
Pr. V. I.: Trebuie să fim conştienţi că nici Hristos n-a reuşit să îndrepte tot răul de pe lume, dar nici binele, pe care noi ni-l tot dorim, nu ni l-a oferit gratis! Dar acum cred mai mult ca niciodată că nu avem voie să uităm că suntem români şi creştini! Sufăr atunci când văd, în media, că adevărata imagine a unei comunităţi este zugrăvită doar prin lucrurile negative. În vară, doi români au fost omorâţi, doar pentru că au fost martorii nevinovaţi ai unei reglări de conturi mafiote! Nimeni de aici n-a spus nimic, cum a fost în cazul Mailat! Un alt exemplu: în Campi Nomadi, de la Catania, eu personal duc la şcoală, în fiecare dimineaţă, 26 de copii, majoritatea rromi. Şi nu în ultimul rând, nu ştiu câţi compatrioţi de acasă au văzut cum bisericile noastre ortodoxe sunt neîncăpătoare, duminica, pentru români, la oficierea Sfintei Liturghii. Ca o persoană care trăieşte în Italia de mai bine de 4 ani, am spus-o şi-o repet: am fost victimele unui joc politic.
Reporter: Cum vedeţi ultimele evenimente din Italia?
P. S. Siluan: În comunitatea românească există o îngrijorare faţă de ultimele evenimente. Consider că realitatea din Italia nu a fost corect mediatizată. Atmosfera reală nu este cea pe care o reflectă media; italianul obişnuit nu are o părere atât de negativă. Cunosc părerea multora, iar aceştia nu mi s-au plâns în mod foarte serios de români. În general, românii sunt priviţi ca nişte persoane serioase şi muncitoare. Şi, pentru că tot ne aflăm în perioada din jurul Crăciunului, nu ştiu cum şi-ar imagina italienii un Crăciun liniştit fără conaţionalii noştri care au grijă de treburile casei italianului de rând, când acesta prăznuieşte cu familia sa. Aşa cum o spun chiar ei: „Crăciunul în familie, Paştele la prieteni”…
Reporter: Şi totuşi de unde această reacţie?
P. S. S.: Mai este o realitate. Mulţi români au avut de îndurat unele nedreptăţi din partea italienilor, iar la ora aceasta toate detaliile de genul acesta răbufnesc, într-un mod nedorit. Cu toate acestea, noi nu am strigat şi nici nu vom striga acuze la adresa italienilor. Am avut o întâlnire cu ministerul de Interne italian şi am avut şi noi o parte de contribuţie la editarea Cartei de valori a cetăţeanului şi a emigranţilor. Adesea obişnuiesc să le spun românilor că noi, creştinii ortodocşi, ascultăm Evanghelia întotdeauna „drepţi”, tocmai pentru a ne regăsi verticalitatea.
Reporter: Există, la ora actuală, mulţi preoţi ortodocşi care slujesc şi în închi­sori italiene; dar sunt şi slujitori ai altarului care „asmut”, prin diverse predici, pe români împotriva altora. Ce ne puteţi spune despre aceste realităţi?
P. S. S.: Să ştiti că majoritatea preoţilor noştri intră şi slujesc în închisorile italiene. Iar asta cel puţin o dată pe lună. Pe de altă parte, lucrarea preoţească este permanentă, iar noi încurajăm pe fiecare preot în a aborda pe credincioşi la nivel personal. Pe un părinte îl doare de copilul căzut, dar nu abdică de la menirea sa de părinte!