Lumea Credintei, anul VI, nr. 2 (55) Februarie 2008

id1_nr_55.jpg.jpg

EDITORIAL   –  MANELE ÎN BISERICĂ

Zilele aceastea a circulat pe internet un videoclip de-a dreptul halucinant, care ne-a scandalizat de-a binelea. Un rrom întunecat se tânguia în genunchi, în faţa sfintelor icoane dintr-o biserică ortodoxă, cântând de mama focului o… manea!
Dacă preoţii celor două biserici (ortodoxă şi catolică) din Constanţa susţin sus şi tare că nu au ştiut nimic despre filmările cu subiect erotic făcute pe ascuns în sfintele locaşuri pe care le păstoreau, nu acelaşi lucru se poate spune acum despre acest caz recent de sminteală în stare pură. Filmarea respectivului videoclip ţigănesc s-a făcut în tihnă, cu iluminarea pusă pe poziţie, cu duble, cu repetiţii generale, cu fundalul sonor aferent playback-ului. Deci, înregistrare în toată regula! Probabil cu acte şi aprobări şi, evident, cu sume de bani ca plată, dar şi cu „femeia de la lumânări” în postura de asistent ad-hoc – şi codoş, totodată.
Nu credem că Biserica Ortodoxă trebuie să mai îngăduie astfel de acte care reprezintă fie sacrilegiu, fie blasfemie, fie batjocură fără echivoc la adresa celor sfinte. Ce să caute manelele în biserică, la poalele altarului de jertfă, chiar lângă Sfântul Potir?! Ce să caute poluarea sonoră în locul psalmodiei sacre?! Ce să caute Sfântul Ioan Gură de Aur şi dumnezeiasca sa Liturghie lângă producţiile lui Salam, Vijelie, ori Minune?! Sau poate apelativul acesta – „minune” – să fi fost cel care a reprezentat legătura tainică (antinomică, ai zice) dintre cele sfinte şi cele opuse lor?

Articole asociate: