Revista:

Anul acesta Iordanul n-a mai curs invers!

id33_20081.jpg.jpg

Ne‑am referit mai mulţi ani de‑a rândul în revista noastră, însoţind relatările cu imagini de la faţa locului, la minunata curgere înapoi a apelor Iordanului, în fiecare an, de marele praznic al Botezului Domnului. Iată însă că, după aproape două mii de ani, anul acesta, pentru prima oară, minunea nu s‑a mai întâmplat! Materialul primit la Redacţie chiar de la un martor direct şi avizat  încearcă să ne lămurească asupra acestui fapt care nu poate să nu ne pună pe gânduri…

 

Tocmai m‑am întors de la Sfântul Râu Iordan. Pentru prima dată, în aproape 2000 de ani de la Botezul Domnului, râul Iordanului nu s‑a mai întors înapoi. Locul originar al Botezului Domnului se cunoaşte din aceea că este acelaşi loc unde Dumnezeu a oprit apele, iar Isus al lui Navi a trecut cu poporul evreu în Israelul de azi prin albia golită (Isus Navi 3, 16‑17); apoi tot acolo Sfântul Prooroc Ilie a lovit apele cu cojocul său şi ele s‑au întors înapoi (4 Regi 2, 8). În acelaşi loc a venit şi Mântuitorul Hristos şi s‑a botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul, care‑şi făcea propovăduirea sa pe malul de răsărit al apei, unde este biserica ortodoxă de azi, de pe ţărmul iordanian. În veacurile dintâi se începea, cam pe la ora prânzului, Vecernia Botezului Domnului, unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. După aceea se făcea slujba sfinţirii apei, iar în clipa în care arhiereul se cobora la râu, în locul în care s‑a botezat Mântuitorul, apele începeau să curgă înapoi. Şi curgeau înapoi atâta vreme cât erau catehumeni care se botezau în Iordan. După botezul lor, mulţimea de creştini stătea la privegherea de toată noap­tea ce urma, iar în zori se împărtăşeau cu toţii la Sfânta Liturghie.
După venirea perşilor (614 d. Hr.) şi distrugerea tuturor bisericilor şi mânăstirilor din Ţara Sfântă, la anul 637 au venit arabii musulmani, care au pus stăpânire pe aceste locuri (Cisiordania), unde până azi sunt majoritari. Încet‑încet, prin presiunile la care au fost supuşi, creştinii au lăsat obiceiul din vechime de a sta trei zile la Iordan şi s‑au rezumat doar la a veni pentru slujba Aghiasmei Mari. Abia venirea zecilor de mii de pelerini ruşi, începând cu anul 1836 şi până la revoluţia bolşevică din 1917, a reuşit să mai trezească puţin viaţa duhovnicească din Ţara Sfântă.
După războiul de şase zile din 1967, mânăstirile de lângă Iordan au fost închise (inclusiv schitul românesc, unde Părintele Damian Stog a fost împuşcat, pentru că a refuzat să părăsească schitul), ele intrând în fâşia de 5 km de graniţă a statului Israel. De atunci până azi, locul originar al Botezului Mântuitorului Hristos se poate vizita fără restricţii numai venind prin Iordania; sau, în Israel, de trei ori pe an: de două ori pentru ortodocşi – la 5 ianuarie pe calendarul iulian (18 ianuarie pe cel civil, gregorian) şi în Sfânta şi Marea Marţi – şi o dată pentru romano‑catolici, în ultima joi din octombrie.
An de an, numărul pelerinilor veniţi la Iordan, să vadă cu ochiul lor minunea, a crescut. Anul trecut au fost cam 10.000 de pelerini. Anul acesta au fost mai mult de 20.000 de oameni numai în partea israeliană, iar pe malul celălalt, în Iordania, au venit cam 5.000. Multe mii din cei de anul trecut erau evrei; pe vreo câteva sute i‑am văzut venind după sfinţirea apelor la Hozeva, unde eram acum un an. Şi anul acesta au fost câteva mii de evrei, veniţi să vadă cu ochii lor minunea. Din păcate, minunea nu a mai avut loc.
Pe la 11.30, Patriarhul Theofil al Ierusalimului a început Vecernia Botezului. A urmat sfinţirea Aghiasmei în spaţiul amenajat pe mal, sus, iar după aceea Patriarhul şi preoţii s‑au coborât la Iordan. Dacă anul trecut, precum am văzut pe înregistrarea video, apele au început să se învolbureze şi să curgă invers, anul acesta nu s‑a mai întâmplat aşa. Iordanul curgea foarte încet, aproa­pe neclintit, la vale, spre Marea Moartă. Patriarhul şi suita sa au stat mai mult de 10 minute făcând rugăciuni pe malul apei, dar nimic nu s‑a mai întâmplat. Motivul? Armata israeliană a interzis oricui altcuiva să se apropie de apă. Nimeni din miile de pelerini veniţi la Iordan nu s‑a putut apropia de apă. Cei care au vrut să ia Aghiasmă Mare din Iordan au putut‑o face numai sus, pe mal, de la nişte pompe care trăgeau apă din Iordan…
Nu pot să spun anul, dar ceva asemănător s‑a întâmplat cu aproape 3 decenii în urmă, în vremea răposatului Patriarh Diodor. Arabii creştini din Bethleem au obiceiul să vină în Biserica Învierii, la slujba Sfintei Lumini, să bată din tobe şi să se plimbe prin mulţimea de oameni, făcând un zgomot asurzitor. Poliţia israeliană a luat hotărârea, în acel an, să nu mai fie lăsaţi arabii în lăuntrul bisericii, ca să nu mai pro­voace tulburare. Patriarhul, intrând în Sfântul Mormânt, a început să se roage, dar după ce a citit rugăciunea pentru venirea Sfintei Lumini, aceasta nu a mai venit, ca în ceilalţi ani. Fiind un om duhovnicesc, l‑a luminat Dumnezeu că Sfânta Lumină nu apare pentru că arabii au rămas afară. Şi atunci le‑a spus poliţiştilor israeli­eni să le dea drumul, iar cînd aceştia au intrat în biserică, a venit şi Sfânta Lumină.
În toate lucrările dumnezeieşti se poate ­vedea rânduiala cerească şi împreună‑lucra­rea lui Dumnezeu cu oamenii. Iordanul curge înapoi în amintirea Celui ce s‑a botezat în el acum aproape 2000 de ani. Şi până în ziua de azi curge înapoi pentru cei ce se botează în această zi, şi pentru curăţarea păcatelor lor. Dar dacă anul acesta nu a mai fost lăsat nimeni să se apropie măcar de apă, nici minunea nu a mai avut loc. Iar cine ar fi trebuit să spună: “Lăsaţi oamenii să se apropie de apă!”, nu a spus nimic.
Pentru iubitorii de scenarii, poate că numărul mare de evrei veniţi a fost pricina pentru care nimeni nu s‑a mai putut apropia de Sfântul Râu Iordan. Mulţi dintre ei se botezau în fiecare an. Oricum, vederea minunii cu ochii îi determina pe mulţi să se creştineze…
Sigur, întâmplarea este ruşinoasă şi pentru noi, creştinii ortodocşi. Pentru dezbinarea dintre noi, pentru pupăturile tot mai dese cu ereticii, Dumnezeu Şi‑a întors faţa de la noi. Aici erau ruşi, români, greci, sârbi, bulgari şi arabi ortodocşi. Dar în afară de patriarhul grec al Ierusalimului, nici un alt arhiereu al unei alte Biserici nu a mai fost de faţă.