Revista:

Lainici: de trei ori răstignit

id6_lainici.jpg.jpg

La Lainici s-au nevoit părinţii Irodion Ionescu, Visarion Toia şi Calinic Cărăvan. Toţi ar trebui canonizaţi şi puşi în icoane: cuviosul Irodion (duhov­nicul Sfântului Calinic de la Cernica), cel care pentru viaţa sa ascetică a fost numit “Luceafărul Lainiciului”; cuviosul Visarion, cel care a avut parte de moarte martirică: bătut de tinerii UTC-işti de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, s-a săvârşit din viaţă, după doi ani de suferinţe, din cauza unui picior cangrenat; şi, bineînţeles, părintele Calinic Cărăvan, cel răstignit o dată cu biserica şi cel care a refuzat, cu orice risc, să respecte Decretul din 1959 şi să abandoneze mânăstirea.
Biserica veche a mânăstirii, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, a fost refăcută între 1812-1818, în timpul domniei lui Gheorghe Caragea, după un plan treflat, cu un pridvor deschis, cu stâlpi de piatră şi ornamente din frunze de acant stilizate, la iniţiativa unor boieri – Fărcăşanu, Brăiloiu, Sărdănescu, Poenaru, Bengescu, Magheru şi Măldărăscu – care au finanţat mai târziu (1860) şi pictura murală (de factură post-brân­covenească). Faţadele, despărţite în două registre de un brâu de cărămidă, sunt decorate sub cornişa cu firide pictate, în care sunt figuri de sfinţi şi de profeţi. Iconostasul este alcătuit din icoane în stil bizantin. Turnul-clopotniţă este plasat pe pronaos. Aici se ascunsese Tudor Vladimirescu, pe care neputându-l afla turcii în 1817, au devastat iar mânăstirea şi l-au decapitat pe călugărul Maxim (care într-adevăr se pare că devenise chiar pandur), risipind şi obştea monahală, pe care avea s-o refacă abia părintele Irodion Ionescu, câţiva ani mai târziu. (Se pare că în acea perioadă s-au ascuns aici şi unii boieri care au nădăjduit că la mânăstire vor fi mai feriţi de vipia răscoalei lui Tudor, însă au fost găsiţi de căpitanul de panduri Constantin Stari.)
După ravagiile făcute de nemţi în primul război mondial, a fost rândul cuviosului Visarion Toia să reconstruiască mânăstirea, trimis spre aceasta de la Frăsinei în 1929, împreună cu alţi şase vieţuitori. Iar după moartea lui mucenicească, a venit vremea părintelui Calinic Cărăvan să rabde aici prigoana comunistă, până când a văzut „casa de oaspeţi” redevenită mânăstire în 1970, ajutat fiind din 1975 şi de părintele Caliopie Georgescu.
Bisericii noi, cu hramul „Izvorul Tămă­du­irii”, i s-a pus piatra de temelie în iulie 1990, de către mitropolitul Nestor al Olteniei, la sud-est de vechea biserică, prin râvna părintelui stareţ de atunci Ioan Sălăjean (acum episcop al Covasnei şi Harghitei), care a proiectat-o şi a construit-o până la stadiul structurii de rezistenţă, desăvârşirea fiind făcută de actualul vrednic de pomenire stareţ Ioachim Pârvulescu. Arhitectonic, biserica este construită în stil clasic bizantin, în formă de cruce greacă. Pictura bisericii noi este pe măsura frumuseţii ei, frescele bizantine ale lui Grigore şi Maria Popescu Muscel îndemnându-te la rugăciune şi închinare. Într-adevăr, chipurile intens spiritualizate ale sfinţilor au o mirare în ochii lor larg deschişi pe care n-o întâlneşti în altă pictură bizantină, conferind stilului iconografic o unicitate picturală pe care n-am mai întâlnit-o decât la biserica Mitropoliei românilor din Nürnberg (zugrăvită de aceiaşi pictori, la insistenţele ÎPS Serafim Joantă).
Tot aici, în biserica nou construită, se află icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare“ – replică pictată cu rugăciune de către monahii Mânăstirii Dochiariu, spe­cial pentru Mânăstirea Lainici, a icoanei făcătoare de minuni Theotokos Gorgo Epikoos, aflată în mânăstirea athonită. Este o întruchipare foarte mare (are o înălţime de aproximativ 2 metri şi o lăţime de 1,2 metri), neobişnuită, pictată pe lemn de santal şi acoperită cu argint aurit, şi care, se spune, deja a săvârşit câteva mi­nuni în lavra Defileului Jiului.
Minunate pentru mine sunt cli­pele de rugăciune pe care le să­vâr­şesc toţi monahii obştii, în fiecare seară, la lumina lumânărilor de cea­ră, îngenuncheaţi în jurul sta­re­ţu­lui lor şi în faţa icoanei Maicii ­Domnului…
Cei ce doriţi câteva picături de veşnicie picurate în suflet nu ocoliţi tainicele rugăciuni de noapte ale sfin­tei mânăstiri a Lainiciului!