Revista:

Mânăstirea Strâmba – „Aici sunt banii dumneavoastră!“

id40_sac.jpg.jpg

Acum 2 ani, când am ieşit pe poarta Mânăstirii Strâmba din Sălaj, am zis în cugetul meu: „Bietul pă­rinte stareţ, la ce muncă deznădăjduită s‑a înhămat. Nu va termina niciodată ceea ce şi‑a propus…” Mărturisesc că şi acum o lună am poposit în curtea mânăstirii cu aceleaşi gânduri stânjenitoare, care însă nu puteau fi exprimate cu glas tare. Coborând din maşină, însă, stupoare: am crezut că am greşit mânăstirea! Nimic din şantierul încremenit de acum 2 ani, din coteţele animalelor, din cărările bătătorite de paşii celor câţiva trăi­tori… În locul schelelor, o incintă impunătoare (faţă de dimensiunile întregului aşezământ), cu cerdacuri, geamuri termopan elegante, cu finisaje moderne. Aceas­ta era trapeza cu viitorul cămin de bătrâni, în care s‑au organizat şi tabere de vară cu copiii. În locul coteţelor – o casă de primire pentru oaspeţi, cu câteva chilii perfect întocmite. Din potecile obosite de paşi n‑a mai rămas nimic, căci au apărut spaţiile ordonate, cu piatră, alei şi… doi pui de ciobănesc. Am rămas mut, putând doar să mai gândesc în sinea mea: „Aici sunt ba­nii dumneavoastră, dragi cre­dincioşi!”.
Părintele stareţ Grighentie Oţelea „recidivează”, în continuare… Mai exact, do­­reşte să ridice o biserică demnă de faima trecută a acestei mânăstiri, care adăposteşte icoana geamănă cu cea făcătoare de mi­nuni a Maicii Domnului de la Nicula. Acelaşi iconar a zugrăvit chipul Maicii neamului creştinesc, chip care se află în bisericuţa de lemn, prea modestă pentru un asemenea odor. De aceea, pentru toţi credincioşii care au început să vină în acest loc izolat, dar atât de prietenos, părintele stareţ ridică acum un locaş de închinăciune şi casă pentru Maica Sfântă, care e, oricum, „stareţa aşe­zământului” (vezi Lumea Credinţei, februarie 2006). Ridică o biserică între dea­­lurile acestea să­race în roade, dar bogate în jertfă duhovnicească, adusă de oamenii tineri care se nevoiesc aici. Şi care se roagă pentru toată lumea, şi care stau de vorbă cu toată lumea. Ăsta este, de fapt, şi “magnetul” mânăstirii: faptul că îi pasă cuiva de tine şi de problemele tale. Cu alte cuvinte, te afli într‑o loc al mângâierii sufleteşti, loc pe care în lume îl afli astăzi din ce în ce mai rar…
Aveţi toată încrederea că stareţul acesta tânăr, energic şi onest va duce la capăt greaua lucrare! Haideţi să ajutăm Mânăstirea Strâmba să devină un loc drag nouă, tuturor, până la capăt! Adică şi prin biserica cea nouă, pe care o merită!