Revista:

Noua singurătate a lui Eminescu

id41_trasura.jpg.jpg

Luni 14 ianuarie 2008, la Sala Dalles din Bucureşti, o mână de oameni cu sensibilitate de dreapta, mai degrabă sufletişti decât mintoşi, s‑au adunat să dea curs iniţiativei – lăudabile în sine – de a‑l omagia pe Eminescu în pragul zilei lui aniversare. La ora anunţată pe modestele afişe, la o jumătate de duzină de conferenţiari (printre care acceptasem în prealabil să mă număr şi eu) se strânseseră puţin peste o duzină de auditori, cei mai mulţi oameni cu părul alb, născuţi şi crescuţi în respectul faţă de Eminescu şi de valorile naţionale. Cu inima strânsă, mi‑am asumat, în loc să cedez eternei ispite româneşti a “aflării în treabă”, indelicateţea de a mă retrage. Aş fi avut destule de spus, dar nu celor puţini care veniseră acolo (şi care nu mai aveau de ce să fie convinşi), ci celor mulţi – mult prea mulţi! – care nu erau şi nu sunt aproa­pe niciodată de faţă. Să mai fi fost acolo şi o a doua duzină, de tineri cu urechile deschise, ar fi fost un simpozion modest, dar cu raţiunea lui suficientă. Aş fi vorbit cu tristeţea că doar atât de puţini ne mai putem aduna întru Eminescu, dar cu nădejdea că sămînţa ar mai putea rodi, totuşi, în cutare inimă sau minte tânără şi viu căutătoare. Dar iată că, pe an ce trece, pare să nu mai fie loc nici măcar de această tristeţe îndărătnic nădăjduitoare.
Poate că iniţiativa a fost obscură, ora nepotrivită, organizarea proastă, nămeţii prea mari… Dar nici toate circumstanţele din lume nu pot motiva până la capăt atîta puţinătate (noi) în faţa plinătăţii (Eminescu), atâta absenţă indiferentă de la “conştiinţa mai bună” a acestui neam necăjit, atâta moloz indign de “uitare românească”! Nu la iniţiativa marginală a unor obscuri cumsecade, stângaci în dreptatea lor, ar fi trebuit să ajungă Eminescu, ci în inima Bucureştiului s‑ar fi cuvenit să răsune la aniversarea lui vocile grele ale cetăţii, lamura mărturisitoare a sufletului românesc. Cine, câţi şi pe unde mai sunt ei, aceşti mari absenţi de la datorie, cu ce altceva mai esenţial se ocupă şi cu ce superioară îndreptăţire mai fac umbră pământului?
În nici un alt an “clasa intelectuală”, Academiile, Universităţile, media n‑au arătat mai multă oboseală sau nepăsare faţă de “poetul naţional”, faţă de “omul deplin al culturii româneşti”. Ne scandalizăm formal, dar ne dăm mâna cu toţii să facem din Eminescu “cadavrul din debara” al unei lumi care nu‑şi mai crede sieşi şi care nu mai simte nimic sfânt în zestrea ei istorică. Şi pe urmă ne grăbim să‑i reproşăm d‑lui Patapievici (şi altora ca el) îndrăzneala de a ne spune pe numele nostru de azi (cei “fără şira spinării”), cu care mă tem că vom ajunge să fim strigaţi şi la judecata din urmă!
Eminescu rămâne tot mai singur în maiestatea lui, iar noi tot mai sin­guri în promiscuitatea noastră larvară, în împreună‑uitarea în care ne cufundăm cu toate ale noastre, nu fără tupeul de a mai cânta pe la chefuri, grei de voluptăţile mârlei, acel refren care, raportat la cruda realitate, întrece penibilul tuturor manelelor: Noi suntém români…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.