Revista:

Cine umblă cu Iordanul?

Spre sfârşitul lunii ianuarie, dintr‑o pripă care ne va fi, desigur, învăţătură de minte, ne‑am numărat printre victimele unei adevărate campanii purtate în mediile de informare, de monahul Filotheu Bălan (până la un punct, cu susţinerea teologului Danion Vasile). Cerând scuze cititorilor, ne facem datoria de a reveni cu precizările cuvenite.

 

Chiar când ne pregăteam să trimitem la tipar numărul pe luna februarie al revistei Lumea credinţei, ne‑a parvenit precipitat la Redacţie, prin mijlocirea colaboratorului nostru mai vechi, Danion Vasile, dar sub semnătura monahului Filotheu Bălan (abia revenit de la Locurile Sfinte), un text (însoţit de mai multe fotografii) privitor la râul Iordan, care la Boboteaza (pe stil vechi) din acest an n‑ar mai fi curs invers, aşa cum se întâmplă regulat de aproape 2000 de ani. Considerând că avem de‑a face cu doi oameni responsabili, dintre care unul reclamând şi creditul martorului ocular, am hotărât să înlocuim foto‑reportajul din fruntea revistei (care se întâmpla să nu fie unul de strictă actualitate) cu noul material, care aducea o ştire proaspătă şi cu adevărat şocantă. Presaţi de timp, n‑am făcut decât o sumară verificare a ştirii pe internet, consta­tând că figura deja pe nenumărate site‑uri, inclusiv pe cel al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba (www.reintregirea.ro). Ni s‑a părut o garanţie suficientă şi am dat curs publicării.
După ce revista a intrat la tipar, găsind câ­teva momente de răgaz, ne‑am gândit să aflăm mai multe amănunte de pe internet. Atunci a venit surpriza: pe zeci de site‑uri şi bloguri formulările erau identice sau cvasi‑iden­tice! Explicaţia? Sursa era invariabil aceeaşi: relatarea subiectivă a monahului Filotheu (colportată direct sau prin intermediului d‑lui Danion Vasile), fără alte confirmări. Unii o primiseră ca atare, alţii se grăbiseră s‑o preia singuri. Jurnalista Daniela Şontică, în Jurnalul naţional de luni 28 ianuarie, o ambalase mai altfel, din instinct gazetăresc, dar sursa citată era tot… monahul de la Petru‑Vodă. Am dat de textul despre Iordan al monahului Filotheu tradus şi în limba engleză… pe un site rusesc (www.preminportal.com.mk)!
Nedumeririle nu puteau să întârzie. Pe site‑ul Moldova Noastră, la comentariile de după textul monahului Filotheu, o cititoare scria deja: „Doamne ajută! Un preot român de la Mânăstirea de stil vechi Cucova (BC), prezent şi sf. sa la slujba de Bobotează pe malul Iordanului, ne‑a comunicat că apele s‑au întors şi în acest an. Adevărul poate fi doar unul, să sperăm că e cel care ne bucură inimile şi ne sădeşte în suflete nădejdea că Domnul nu ne‑a părăsit. Mântuire tuturor!”.
Până să să ajungă revista pe tarabe, am înregistrat mai multe dezminţiri. Din spusele altor persoane prezente la faţa locului (preoţi, monahi şi monahii) reiese că Iordanul a curs înapoi şi în acest an, chiar dacă faptul se va fi petrecut cu mai puţină pregnanţă decît în alţi ani (impresie întărită poate şi de împrejurarea că mulţi au fost nevoiţi să‑l privească de la mai mare distanţă, pe un fond de frustrare tensionată, în urma măsurilor de limitare a accesului la râu).
Reproducem mărturia unei monahii (Maica Teodora) prezente la faţa locului (convergentă cu multe altele primite între timp la Redacţie):

Am citit şi eu materialul Părintelui Filotheu Bălan despre Iordan şi am fost acolo cu toţii. Nu ştiu dacă în trecut Părintele a mai fost la Iordan în ziua Ajunului, nici ce motive a avut să scrie acele rânduri. M‑au nedumerit şi pe mine, pentru că lucrurile nu stau întocmai cum descrie Sfinţia sa acolo. Trebuie să vă spun că m‑a sunat multă lume din Canada, din România, care citind acest articol în care se spune că Iordanul nu s‑a întors înapoi, au avut reacţii diverse. Care este realitatea?!
Anul acesta a fost prima oară când s‑au luat măsuri de precauţie prin punerea acelor garduri, deoarece se anunţase cu câteva zile în urmă că vor veni peste 10.000 de pelerini la Iordan, în special ruşi. Acest popor are mare evlavie la scăldatul în ape sfinţitoare, aşa precum este Iordanul. În anii trecuţi, am văzut că nici nu apuca Patriarhul Ierusalimului să arunce crucea în ape, că ei se şi aflau între valuri.
Având în vedere că toată fâşia aceea de pământ pe care am străbătut‑o pe jos, plus o jumătate din Iordan reprezintă zona de graniţă naturală a Israelului, era firesc ca autorităţile să ia măsuri, aflând în ce număr mare vor veni ruşii. Anul trecut au plecat înot spre Iordania câţiva pelerini…
Cât despre întoarcerea Iordanului înapoi, am văzut şi eu, ca şi Părintele Stareţ, ca şi Părintele Veniamin, care se aflau cu mine la primul rând de garduri, am văzut, deci, cum, în momentul în care Patriarhul Ierusalimului a aruncat pentru prima dată crucea în Iordan, apele au tremurat uşor şi s‑au întors pentru câteva minute înapoi, spre Marea Galileii. A aruncat şi a doua, şi a treia oară crucea, după tipic, însă nu s‑a mai întâmplat nimic.
A fost altfel decât în alţi ani, însă Iordanul s‑a întors înapoi. Nu este mereu la fel… Acum 2 ani, după aruncarea crucii, apele s‑au rotit în jurul crucii o vreme, apoi s‑au liniştit…
Nu sunt semne apocaliptice precum se spune sau cum se vrea să se inducă. Este doar un  semn că Dumnezeu nu Se arată la comandă, precum vor evreii în seara de Sabath, şi nici în zgomotul şi tumultul lumii. Noi ştim că Domnul este într‑o adiere de vânt, că este prea fin pentru ca spiritele comune să Îl perceapă.
Dumnezeu nu face minuni pentru cei ce cred, ci pentru cei care nu cred! Iar anul acesta ne‑a dat posibilitatea să respirăm prin credinţă, şi nu prin îndoială precum Sf. Ap. Toma…
Şi de la monahul Filotheu am mai primit însă “o ultimă precizare”, din care spicuim:
… Deşi nu pot să confirm prin nici un act public al Patriarhiei Ierusalimului, faptul că miile de pelerini de pe ambele maluri (veniţi în anul acesta în număr cu mult mai mare decît oricînd altcîndva) nu au fost lăsaţi să se apropie de Sfîntul Rîu Iordan se datorează dorinţei exprese a Patriarhului Theofil. Am văzut cîteva înregistrări video de acum un an (2007) şi am înţeles motivul: după ce s‑au coborît la apă şi au aruncat crucea în rîu, iar Iordanul a început să curgă înapoi, patriarhului şi suitei sale le‑a luat, atunci, în 2007, cam 15 minute să parcurgă cei 20 de metri de la apă pînă pe mal, din cauza miilor de pelerini care voiau să intre în rîul care curgea invers. Cei patru arabi fioroşi care deschid drumul patriarhului cu bastoanele lor de fier la toate procesiunile au fost neputincioşi în a mai deschide vreun drum. Şi pentru a nu se mai repeta lucrul acesta, s‑a hotărît, la fel ca în alte state mai civilizate, ca cei ce cu adevărat sînt Trupul lui Hristos, Biserica Sa, să fie ţinuţi deoparte. Atît în partea israeliană, cît şi în partea iordaniană […]. Au fost glasuri ale unora care mi‑au spus că ei au fost de faţă şi au văzut Iordanul întorcîndu‑se înapoi. Iar eu am să le spun că ar fi bine să vadă înregistrări din anii trecuţi, să vadă şi ei ce NU s‑a petrecut anul acesta. Faptul că mulţimea nu a aclamat minunea, cum se întîmplă de obicei în astfel de cazuri, e un răspuns tuturor acestora. Faptul că nişte vîrtejuri pe care le face apa la mal au dus pentru 20 de cm nişte frunze înapoi nu înseamnă că întregul rîu s‑a întors înapoi. Orice rîu face la mal astfel de vîrtejuri. Minunea stă în aceea că zeci, sute, mii de tone de apă curg înapoi minute în şir, şi toată lumea le vede, nu doar cei care au un zoom bun la aparatele de filmat. Şi argumentul suprem este tot o întrebare: Dacă Iordanul s‑a întors înapoi, cum pretind unii, de ce au stat patriarhul şi suita sa neputincioşi 15 minute pe malul Sfîntului Râu Iordan?