Revista:

La strămutarea Părintelui Grigorie Băbuş

id117_4.jpg.jpg

Pe 7 februarie, la Spitalul „Sf. Luca” din Bucureşti, s‑a săvârşit întru Domnul Părintele Arhimandrit Grigorie Băbuş, chiar în ziua în care vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist ar fi împlinit 93 de ani. Să fi fost acesta, oare, un semn al Providenţei, prin care o prietenie de multe decenii va să continue şi în ceruri?

 

Arhim. Grigorie Băbuş s‑a născut pe 3 iunie 1915, în com. Teişani, jud. Prahova. La vârsta de 13 ani a intrat ca frate începător la mânăstirea prahoveană Cheia, unde stareţ era unchiul său, arhim. Grigorie Georges­cu. Aici a îndeplinit cu râvnă mai multe as­cultări, printre care şi cea de paracliser. La 18 ani a susţinut examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mânăstirea Cernica, avându‑i colegi pe monahul Teoctist Ară­paşu, viitor Patriarh al României, şi pe monahul Sofian Boghiu, viitor stareţ al Mânăstirii Antim. După absolvirea Seminarului Teologic, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, înscriindu‑se apoi şi la cursurile de doctorat. Fiind înzes­trat cu o voce deosebită, a devenit, pe rând, cântăreţ şi ierodiacon la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, iar apoi, la 22 februarie 1948, ieromonah. Mai târziu a fost numit stareţ al Mânăstirii Cheia, până când Patriarhul Justinian l‑a readus la Bucureşti, unde a fost o vreme duhovnic al studenţilor Facultăţii de Teologie, iar în anul 1950 a fost hirotesit protosinghel. Patriarhul Justinian i‑a încredinţat misiunea de a se ocupa de organizarea Bibliotecii Sfântului Sinod din incinta Mânăstirii Antim, unde a lucrat împreună cu prietenul său arhim. Bartolomeu Anania. În data de 25 martie 1956, de Buna Vestire, a fost hirotesit arhimandrit. În anul 1959, la 13 martie, noaptea, a fost arestat de Securitate, care i‑a confiscat puţinele lucruri pe care le avea. A fost închis vreme de câţiva ani împreună cu părintele profesor Dumitru Stăniloae, profesorul Teodor M. Popescu, poetul Radu Gyr şi alţii, suferind în sinistrele închisori de la Aiud şi Jilava. Eliberat din închisoare în anul 1964, revine la Mânăstirea Antim, la Biblioteca Sfântului Sinod şi la altarul Catedralei Patriarhale, pe care le va sluji cu dăruire şi pricepere mai bine de 50 de ani. A scris multe articole şi  câteva cărţi, printre care: Izvoare liturgice şi pastorale, Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, Lumină pentru suflet. Predici (apărute la Editura Christiana din Bucureşti).
Slăbit de vârstă şi de boală, s‑a retras la mânăstirea de metanie, Cheia, în noiembrie 2006, petrecând ultimii ani în rugăciune şi nevoinţe, primind adesea vizita fiilor du­hovniceşti.
Arhim. Grigorie Băbuş a slujit ca preot timp de 60 de ani. A ctitorit şi coordonat o bibliotecă valoroasă şi mult folositoare, Biblioteca Sfântului Sinod. A încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pre­gă­tească pentru apărarea şi promovarea cre­dinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păs­trător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.
Rugăm pe Hristos Domnul, Păstorul Cel Bun, să aşeze sufletul robului şi slujitorului Său Grigorie în ceata rugătoare a drepţilor.