Revista:

Sfântul Nectarie marele vindecător

id123_3.jpg.jpg

Minunea pe care v-o relatez tuturor s-a întâmplat într-un orăşel din Maramureş, numit Tăuţii Măgherăuş. Era în primăvara anului 2004, când vecinul meu Nicolae Oancea, după o răceală netratată, a rămas cu o răguşeală în voce, care nu se mai termina. După mai multe investigaţii şi analize la Spitalul din Baia Mare, diagnostic clar: cancer la gât, mai exact tumoare canceroasă în zona esofagului. O dată cu această veste tristă, a apărut şi zbuciumul familiei vecinului meu, care era disperată şi ar fi făcut orice pentru vindecare…

Auzisem pe atunci (încă nu eram preot) de Sfântul Ierarh Nectarie, citisem mult despre viaţa lui şi i‑am dus lui „nenea Nicu”, cum îi ziceam eu vecinului meu, un acatist mic al Sfântului Nectarie, spunându-i să-l citească zilnic.
Nenea Nicu mă chema în iarna anului acela seară de seară să povestim, dar îşi pierduse vocea total, ne înţelegeam numai prin semne, sau el scria pe hârtie anumite întrebări, iar eu îi răspundeam. Stăteam seara şi povesteam despre multe lucruri făcute de Dumnezeu prin Sfinţii Lui. I-am dat cartea aceea roşie cu viaţa şi minunile Sfântului Nectarie şi, după câteva zile, bolnavul m‑a îndemnat să-l chem pe preotul parohiei noastre, Ovidiu Iuga, să-l spovedească, să‑l împărtăşească. L-am îndemnat din nou să citească zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos şi Paraclisul Maicii Domnului.
Toată iarna acelui an nenea Nicu se ruga stăruitor Sfântului, spunându-mi cu mâna pe suflet că nădejdea îi era la Dumnezeu, Care, prin Sfântul Nectarie putea face minunea. Menţionez că acest om se spovedea şi se împărtăşea lunar şi, într-o seară în primăvara anului 2006, m-a chemat rugându-mă să‑i procur o icoană cu Sfântul Nectarie, pe care cu greu am aflat-o. Apoi a început ca, o dată cu rugăciunile, să ia zilnic, 40 de zile, pe nemâncate, aghiasmă mică, cu câteva picături de ulei de la Sfântul Maslu.
Deosebit de slab, ţintuit pe patul de su­ferinţă, făcând perfuzii şi citostatice cu Acatistul Sfântului Nectarie în mână şi cu icoana sa la căpătâi, a suferit o grea ope­raţie: i s-a pus sub zona „mărului lui Adam” o canulă pentru a putea respira, fără şanse de vindecare; dar rugăciunile le făcea mai departe, aşa bolnav cum era, şi iată că după operaţie minunea se produce: treptat, se ridică din pat, prinde putere, iar mirosul de putreziciune dispare!
Rugăciunile continuau. Sfântul Nectarie Taumaturgul lucra vindecarea în anul 2007, când nenea Nicu a făcut ultimele citostatice, iar la ultima investigaţie făcută la Spitalul Judeţean, secţia de Oncologie, medicul l-a întrebat surprins ce tratament a făcut, apoi a chemat pe o asistentă să-i facă lui nenea Nicu câteva poze, pentru a le trimite la Bucureşti. Speriat, nenea Nicu se gândea că gata, asta este, dar medicul i-a spus că nu ştie exact ce s-a întâmplat, dar din punct de vedere medical el este… vindecat!
Zona canulei s-a cicatrizat, iar vocea, pe care nu o mai avea deloc, acum începe să reapară: vorbeşte slab şi în şoaptă, dar vorbeşte.
Minunat este cu adevărat Dumnezeu întru sfinţii Lui!
Eu am plecat din orăşelul natal, devenind preot slujitor al altarului, dar păstrez în suflet minunea pe care Sfântul Nectarie a făcut-o cu nenea Nicu. De atunci, din 2005, Sfântul Nectarie mă veghează, iar de anul trecut, din 7 decembrie, Sfântul Nectarie a devenit al doilea hram al Bisericii din Parohia Posta, jud. Maramureş, alături de Sfântul Mare Prooroc Ilie, datorită binecuvântării PS Sale Justinian, episcopul eparhiot al Maramureşului şi Sătmarului, care mi-a dat pe acest sfânt minunat să-mi ocrotească misiunea pastorală din satul unde slujesc.
În ziua când am fost hirotonit preot am mers în orăşelul natal, iar nenea Nicu, sănătos cum e şi azi, m-a strâns către el. L-am întrebat dacă mai citeşte Acatistul Sfântului Nectarie, iar el a scos din buzunarul de la piept acatistul şi mi-a spus: „Sfântul Nectarie este ocrotitorul şi păzitorul vieţii mele, şi îi voi fi recunoscător până la mormânt pentru minunea făcută cu mine. Iar dincolo, când va veni vremea, îi voi mulţumi faţă către faţă pentru ceea ce el a făcut în viaţa mea”.