Revista:

Primăvara se numără vlădicii…

id140_222.jpg.jpg

Alegerile sinodale din 5 martie a. c. (pri­mele desfăşurate după noul Statut al B.O.R.) au avut ca principală miză ocuparea scaunului de la Iaşi, rămas vacant din toamna trecută, prin alegerea ca Patriarh a P. F. Daniel.
Intrarea în alegeri a Î. P. S. Teofan a fost una neaşteptată. Sinodul Mitropolitan de la Iaşi făcuse două propuneri: P. S. Ioan, Episcopul Harghitei şi Covasnei, şi P. S. Casian, Episcopul Dunării de Jos. Iată însă că în Sinodul general s‑au mai adăugat două: Î. P. S. Teofan, Mitropolitul Olteniei, şi P. S. Calinic Botoşăneanul, episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iaşi­lor. Î. P. S. Teofan nu‑şi arătase anterior în nici un fel interesul de a candida, luând această hotărâre, după pro­pria sa de­­cla­raţie, abia în timpul lucrărilor Sf. Sinod. În pri­mul tur de scrutin a primit 20 de voturi (faţă de P. S. Casian – 16, P. S. Ioan – 7 şi P. S. Calinic – 2), iar în cel de‑al doilea tur a câştigat detaşat – cu 32 de voturi din 45 – în faţa P. S. Casian.
Î. P. S. Teofan (pe numele de mirean Dumitru Savu, născut la 19 octombrie 1959 în Corbi‑Argeş), unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai răposatului Patriarh Teoctist, a intrat în monahism în 1984 la Schitul Crasna. Licenţiat al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, iar în 1990 doctor în Teologie la Institutul “Saint‑Serge” din Paris, a fost secretar de cabinet şi episcop‑vicar patriarhal, apoi şi secretar al Sf. Sinod, iar din anul 2000 – Mitropolit al Olteniei. Candidase anul trecut şi la alegerile patriarhale, dar se retrăsese după primul tur. De data aceasta a mers până la capăt. Şi a câştigat.
După anunţarea rezultatului, Î. P. S. Teo­fan, om de rugăciune şi nevoinţă, discret şi neveleitar, a recunoscut că alegerea sa este o surpriză şi că lucrările Sf. Sinod n‑o anticipaseră în nici un fel. “Dumnezeu a grăit prin gura unui profet astfel: «Căile mele nu sunt căile voastre, gândurile mele nu sunt gândurile voastre»”, a spus proaspătul ales, adăugând că mizează pe sprijinul P. F. Daniel în misiunea grea la care a fost chemat. Dumnezeu să‑i dea îndelungă, luminată şi spornică păstorire, iar la Craiova să‑i rânduiască urmaş pe măsură.

 

În aceeaşi zi au mai fost aleşi de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române alţi 7 episcopi:

 

‑ P. S. Visarion Răşinăreanul (1), n. 19 no­iembrie 1959, Tălmaciu, jud. Sibiu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost ales Episcop al Tulcei, cu 39 de voturi din 45.
‑ P. S. Sebastian Ilfoveanul (2), n. 5 noiembrie 1966, Moreni, jud. Dâmboviţa, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a fost ales episcop al Slatinei, cu 38 din 45 de voturi.
‑ P. S. Petroniu Sălăjanul (3), n. 30 noiembrie 1965, Tg. Mureş, arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei, a fost ales episcop al Sălajului, cu 32 de voturi din 45.
‑ P. S. Siluan Marsilianul (4), n. 5 martie 1970, Gura Râului, jud. Sibiu, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, cu 39 de voturi, fiind candidat unic.
‑ Preacuviosul Arhim. Mihail Filimon (5), n. 25 ianuarie 1964, Matca, jud. Galaţi, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucu­reş­tilor, a fost ales Episcop al Episcopiei Orto­doxe Române pentru Australia şi Noua Zeelandă, cu 38 de voturi, fiind candidat unic.
‑ Preacuviosul Protos. Macarie Drăgoi (6), n.  9 mai 1977, Căianu‑Mic, jud. Bistriţa‑Nă­săud, a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa de Nord, cu 42 de voturi, fiind candidat unic.
‑ Preacuviosul Arhim. Timotei Lauran (7), n. 12 aprilie 1975, Satu‑Mare, a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania şi Portugalia, cu 39 de voturi, fiind candidat unic.