Revista:

Apel anonim: În fiecare duminică am putea salva măcar câte o viaţă!

id190_112.jpg.jpg

Nădăjduiesc că veţi lua în seamă apelul meu şi că vom putea schimba ceva. Sunt două lucruri asupra cărora aş vrea să vă atrag atenţia.
Primul este legat de datoria noastră de a‑i ajuta pe cei bolnavi. Trebuie să ne pese de suferinţa fraţilor noştri întru credinţă (şi nu numai, căci Hristos ne‑a arătat că aproapele nostru poate fi din alt popor sau de altă ­religie).
În al doilea rând, e vorba de „rana deschisă a Orto­do­xiei”, Kosovo. Cred că puter­nicii lumii au făcut o mare ne­­dreptate poporului ortodox sârb. Ca popor, ne‑am re­căpătat demnitatea pe plan internaţional nerecunoscând acest abuz, dar e timpul să trecem la nivelul doi de solidaritate: de la vorbe la fapte. Şi ar fi bine ca Biserica Ortodoxă Română să organizeze timp de cel puţin câteva săptămâni, prin intermediul parohiilor, o colectă pentru Biserica Orto­doxă din Kosovo, ca prin spri­­jinul nostru, al românilor, sârbii de acolo să poată reconstrui câteva biserici.
În ce priveşte primul aspect, am trimis încă din 27 iunie 2007 un mesaj pe adresa Patriarhiei Române, dar nu am primit nici un răspuns. Iată acest mesaj: „Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună. Vă scriu cu speranţa că veţi lua în considerare mesajul pe care vi‑l trimit şi cuvintele pe care le aştern nu vor muri, ci vor prinde rădăcini şi vor rodi. Mă gândesc că noi toţi, care formăm Biserica, am căzut în nesimţire, de vreme ce nu ne mai pasă de fraţii care ni se sting în preajmă fără ca noi să facem nimic, deşi am putea să le salvăm viaţa. Noi, îndrumaţi de păstorii noştri, trebuie să fim primii care să‑i ajutăm pe cei aflaţi în ghearele morţii. De ce să‑i lăsăm să apeleze îndelung la televiziuni sau fundaţii, dintre care multe nu au nimic în comun cu credinţa? În fiecare duminică am putea salva o viaţă. Biserica ar putea să creeze un fond în care să se strângă banii necesari efectuării unor operaţii fără de care cei bolnavi nu ar putea supravieţui. Gândiţi‑vă că, de pildă, operaţia de transplant de măduvă necesară salvării copiilor bonavi de leucemie costă aprox. 100.000 de dolari. Cum ar putea o familie normală să strângă aceşti bani? De ce să‑i lăsăm să se roage pe la diverse „instituţii” sau „societăţi” laice, când noi înşine avem puterea de a‑i ajuta, apropiindu‑i şi pe ei de Biserică şi dându‑le posibilitatea să mulţumească lui Dumnezeu, Cel ce lucrează prin cei bineplăcuţi Lui? Cred că preotul care află că în parohia sa există un astfel de caz ar trebui să comunice ierar­hului său, şi toţi preoţii din ţară să comunice la slujba de duminică despre acest fapt celor prezenţi. Se spune că 4% dintre credincioşii ortodocşi participă la Sf. Liturghie. Ţinând seama că 87% din populaţia ţării e creştin‑ortodoxă, înseamnă că există aprox. 750.000 de credin­cioşi practicanţi. Dacă fiecare dintre aceştia ar dona numai 50 de bani la sfârşitul slujbei de duminică, s‑ar strânge mai mult de 100.000 de euro. Deci în fiecare duminică am putea să salvăm măcar o viaţă!”.