Revista:

Asaltul asupra icoanelor nu s-a încheiat!

id170_rfg.jpg.jpg

„O minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”, a spus cândva un clasic al manipulării şi  dezinformarii. Dacă ar fi trăit astăzi, Goebbels ar fi fost fericit: ar fi avut nevoie doar de o mie de repetiţii! Asta, întrucât progresul tehnologic şi accesibilitatea practic instantanee a unei cantităţi uriaşe de informaţii din toate colţurile lumii au adus specialiştilor în manevrarea conştiintei colective un nou concept, la fel de eficient: parainformarea, sau informarea în exces, care scurtează drastic, în era internetului, timpul acordat unui subiect, până la limita la care analiza critică face loc credulităţii absolute, instantanee.
Parainformarea şi dezinformarea merg mână în mână într-un caz care e departe de a se fi încheiat. Cititorii Lumii credinţei cunosc, desigur, celebrul atac asupra prezenţei icoanelor în şcoli, declanşat de reţeaua organizaţiilor umaniste şi seculare, sub umbrela “protejării drepturilor omului” şi “nediscriminării”.
Destul de cunoscută e şi desfăşurarea cazului până la un anumit moment. La cererea unui profesor din Buzău, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării recomandă, în noiembrie 2006, Ministerului Educaţiei, elaborarea unui set de re­guli care să interzică, practic, prezenţa în instituţiile publice de învăţământ neconfesional a simbolurilor religioase, cu excepţia orelor de religie. A urmat reacţia: formarea „Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”, care a acţionat în instanţă, în patru procese distincte, decizia CNCD; campania pentru păstrarea icoanelor în şcoli; în fine, decizia Ministerului de respingere a recomandării CNCD. Apoi, deşi procesele au continuat şi continuă, cazul a ieşit din atenţia media.
Atacul a fost însă reluat acum câteva luni, de data aceasta seculariştii aruncând în arenă un aliat-surpriză. Dacă în prima parte a „meciului” presa le fusese ostilă, pe considerente emoţionale, neo-iconoclaştii au apelat la o „uşă din dos” pentru a încerca manipularea publicului prin mass‑media: dezinformarea. La câteva zile după ce Curtea de Apel Bucureşti (instanţă de fond) a respins una dintre contestaţiile “Coaliţiei…”, articolul „Exmatricularea icoanelor” (Daniela Şerb şi Liliana Năstase, Adevărul, 28 februarie 2008) otrăveşte publicul cu minciuni subtile. În doar câteva rânduri, autoarele reuşesc să mintă că ar exista o “decizie executorie” prin care MECT ar fi obligat să ia măsuri pentru scoaterea simbolurilor religioa­se din şcolile publice. În continuare, se manipulează cu tupeu spusele unui profesor de drept constituţional, Ioan Stanomir, apoi i se cere o opinie… “celebrului” profesor Moise de la Buzău, care continuă minciuna, pretinzând că “au fost pierdute trei procese” deschise împotriva Deciziei CNCD şi că aceasta trebuie aplicată IMEDIAT! Urmărind atât reacţiile on-line la articol (comentariile), cât şi pe cele “la a doua mână”, pe diverse forumuri, n-am putut decât să constat că diversiunea a funcţionat de minune. Am început să primim semnale îngrijorate de la părinţi, care fie întrebau “ce vor face acum, că justiţia a hotărât”, fie deplângeau căderea drobului de sare de pe sobă, văzând deja icoanele scoase din şcoli!
Mai rău este că nu doar publicul a fost păcălit: luând ca sursă Adevărul, alte instituţii media – Evenimentul Zilei, Libertatea, ProTv, TVR2 etc. – au propagat minciunile. Deşi au fost trimise 3 drepturi la replică, redacţia Adevărului le-a ignorat. La fel şi cei de la Evenimentul Zilei. “Coaliţia…” a făcut plângere deontologică, semnalând cazul atât Clubului Român de Presă, pentru încălcarea unui număr record de articole din Codul Ziaristului, cât şi Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini.
Nu-i locul să detaliem aici chestiuni juridice sau deontologice; însă, spre lămurirea şi întărirea tuturor creştinilor preocupaţi de acest subiect, repetăm, în paginile Lumii credinţei, anunţul făcut imediat după apariţia articolelor în cauză.