Revista:

Catolicii şi extratereştrii…

id171_ert.jpg.jpg

Vaticanul are obsesia „fraternală”: dacă pentru răposatul papă Ioan Paul II evreii erau „fraţii noştri mai mari” (i nostri fratelli maggiori), pentru iezuitul argentinian José Gabriel Funes, astronomul şi consilierul papei Benedict XVI, se poate vorbi despre… „fratele nostru extraterestru”: Per dirla con san Francesco, se consideriamo le creature terrene come “fratello” e “sorella”, perché non potremmo parlare anche di un “fratello extraterrestre”? Farebbe parte comunque della creazione… (în L’Osservatore Romano, 13 mai 2008)! Parafrazându-l pe Sf. Francisc, dacă socotim făpturile terestre drept „frate“ şi „soră“, de ce n-am putea vorbi şi de un „frate extraterestru“? (José Gabriel Funes)

 

În ultima vreme, catolicii, sărmanii de ei, continuându-şi rătăcirea de peste 1000 de ani (prin care se adaptează mereu duhului lumesc, doar-doar vor fi apreciaţi ca populari şi apropiaţi de oameni), vor să „evanghelizeze” nu numai cele mai îndepărtate plaiuri ale lumii acesteia reale, ci şi altele, cu mult mai îndepărtate, din irealitate. Adică au terminat treaba cu oamenii tereştri, iar acum îşi dau cu presupusul despre… extratereştri, vrând chiar să dialogheze cu ei. Eu cred, însă, că mai întâi extratereştrii înşişi au început să dialogheze cu catolicii şi să-i înveţe – să le inspire adică, mai la arătare, mai în ascuns – drumul către lumea lor… Căci cu fiecare erezie, cu fiecare minciună, cu fiecare invenţie dogmatică sau practică, ei, catolicii, s-au adâncit în explorarea lumii ireale şi întunecate a extratereştrilor. Şi uite-aşa, catolicii s-au rătăcit progresiv de la Calea Vieţii, au ieşit din Biserica lui Hristos, au lepădat Duhul Adevărului, Duhul lui Hristos, pentru a se umple de duhul minciunii, duhul diavolului şi al extratereştrilor lui…
Dar, ca şi evoluţionismul, teoria existen­ţei extratereştrilor reprezintă pentru toţi cei fascinaţi de basme – chiar şi SF – încă o pistă falsă pe care-şi pierd mintea şi energia, dispreţuind Dragostea sinceră a lui Dumnezeu şi Adevărul deplin descoperit de El pentru binele nostru veşnic. Căci promovarea oricăror concepţii din care lipsesc Iisus Hristos şi conţinutul descoperirii Sale reale arată răzvrătirea omului faţă de Dumnezeu, răzvrătire începută cândva în rai, cu Adam şi Eva. Însă experienţa răzvrătirii faţă de Dumnezeu, orice forme ar lua, e una mortală. Iar diavolul – tatăl minciunii, începătorul vicleniei şi al hulei, urzitorul răutăţilor şi al fanteziilor smintitoare – e cel dintâi ucigaş de oameni. Fenomenul uciderii spirituale treptate la care e supus omul – prin neştiintă, lenevie, prostie, patimi degradante, idei strâmbe, concepţii greşite despre Dumnezeu, lume, om şi mântuire, superstiţii, ocultism, satanism declarat – e mai vizibil azi ca oricând. Iar frământările legate de viaţa pe alte planete, de cum era lumea acum 15 miliarde de ani, de oameni răpiţi de OZN-uri (de ce ar trebui oamenii răpiţi de fiinţe superioare?!), de echivalenţa religiilor, de personificarea animalelor, monştrilor şi roboţilor, de experimentarea vrăjitoriei şi ocultismului (gen ­Harry Potter sau Halloween), şi altele asemenea, nu sunt decât false probleme (diversiuni) în care diavolul ne aruncă spre a ne tulbura şi a ne devia de la scopul existenţei noastre: dobândirea vieţii veşnice şi experierea (trăirea) îndumnezeirii prin Iisus Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa. Însă Jertfa lui Hristos a fost cel mai serios şi mai dureros eveniment din istorie, încât nu-l putem ignora sau acoperi cu basme şi plăsmuiri pseudo-ştiinţifice.
Cât despre Sfinţii Îngeri care-L slujesc pe Iisus Hristos şi care-i ajută pe oameni spre mântuire, ei nu sunt nici extratereştri, nici medium-uri, nici alte arătări în plan material, ci sunt fiinţe pur spirituale şi ascultătoare de Dumnezeu. Ei nu sunt la discreţia noastră prin formule şi practici de magie, sau de ştiinţă „ocultă”, ca duhurile necurate… Dar aplecarea omului contemporan spre „semne şi minuni paranormale”, ba chiar spre idolatrizarea făpturilor ireale extraterestre (ritualuri, filme, reviste, discuţii), arată foarte clar că suntem „în vremurile cele de apoi, [când] unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor” (I Timotei 4, 1) şi „nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Timotei 4, 3-4).
Atentie mare, fraţilor! Extratereştrii ca vieţuitori pe alte planete nu există. Există însă demoni care, prin tot felul de învăţături false şi naluciri meşteşugite, îi ispitesc oamenii, ca să-i rupă de realitatea creată de Dumnezeu şi să-i arunce în iluzii de tot felul. Exista şi oameni înşelaţi (jurnalişti de scandal, scriitori, ”savanţi”, cercuri oculte, trusturi media chiar) care încearcă să manipuleze lumea prin variate dezinformări. De aceea, omul trebuie să-şi scuture mintea de toate fumigenele diavoleşti, de toate fantasmele şi părerile greşite ale neştiinţei şi ale patimilor, prin pocăinţă, pentru a-L putea cunoaşte (vedea) real pe Dumnezeu şi lumea reală facută de El, în care omul se poate mântui. Nimeni nu se mântuieşte în afara lumii reale, ci în interiorul ei şi al Bisericii – cea mai înaltă realitate a acestei lumi, în care e prezent Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt! Dacă Mântuitorul Hristos ne-a lăsat în Biserica Sa (Unică, Universală şi Sfântă, Ortodoxă) Duhul Adevărului, Care ne călăuzeste la tot Adevărul, şi dacă nici Hristos, nici Sfinţii Apostoli, nici Sfinţii Părinţi nu au dezvoltat niciodată subiectul „extratereştrilor”, ba încă l-au combătut o dată cu fabulaţiile nevrednice de atenţie, înseamnă că trebuie respins orice demers iscoditor în lumea iluziilor drăceşti de felul acesta.
Fraţilor, timpul vieţii noastre e prea scurt şi prea valoros ca să-l pierdem în căutări inutile, în explorarea a tot felul de fundături ideatice sau imaginare. Noi trebuie să fructificăm timpul, împodobindu-l prin cunoaşterea lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin pocăinţă şi iubire, în Biserica Dreptmăritoare a lui Hristos. Doar purtându-L astfel pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în gândurile şi în faptele noastre, pregustăm încă din aceasta viaţă terestră Viaţa veşnică dumnezeiască şi nădăjduim a dobândi deplin bucuria şi cunoaşterea lui Dumnezeu, ca şi a lumii frumoase făcute de El pentru oameni şi conduse neîncetat de El prin Hristos. Pentru că „aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care Tu L-ai trimis” (Ioan 17, 3). În această iubire, credinţă, cunoaştere şi ascultare de Dumnezeu să rămânem şi noi în veci.