Revista:

Caterisirea – o „factură” pe adresa Episcopului Diomid de Ciukotka?

id740_lumeacredintei61.jpg.jpg

Vară fierbinte la Moscova. Patriarhul Aleksei al II‑lea – ofensat de liderul forţelor de stânga, în urma cererii sale de condamnare a comunismului. Autoproclamata Biserică Ortodoxă a Ucrainei produce iritare la Kremlin, numind capitala Rusiei  „o localitate oarecare de pe harta împărăţiei kievene”, negând, totodată, dreptul ruşilor de a se numi… ruşi. Cecenii abia ce au terminat şi ei de finisat o moschee‑mamut…
Media moscovită şi‑a focalizat însă atenţia, zilele acestea, asupra unui alt eveniment, la fel de important: depunerea din cin a întâistătătorului Ciukotkăi, Vlădika Diomid, acuzat, printre altele, de către Sinodul de la Moscova, că se opune folosirii telefoanelor mobile în rândul credincioşilor pravoslavnici.
În jurul catedralei Hristos Mântuitorul, în plin centrul capitalei ruse, în vremea Sinodului, a izbucnit un adevărat război. Sute de simpatizanţi ai Episcopului Diomid nu s‑au sfiit să încerce, cu icoanele rotite în văzduh, cât de tari sunt capetele adepţilor grupării Naşi (năşită de Vladimir Putin), sosiţi să îl susţină pe Patriarhul Aleksei…

Un vladikă stahanovist
pentru regatul lui Abramovici
Patriarhul Aleksei regretă astăzi că l‑a hirotonit întru episcop pe Diomid. Toate rapoartele îi erau însă favorabile tânărului  arhimandrit, în august 2000, când acesta a fost chemat la Mânăstirea Novodeveci, pentru a păşi în rândul ierarhilor. S‑a făcut atunci priveghere de toată noaptea. Vlădicii care au luat parte la înălţătorul eveniment îşi aduc bine aminte cum au  glumit la acel ceas de praznic pe seama localităţii de origine a noului episcop, oraşul Stahanov (Kadievka) din regiunea Lugansk.
La Kadievka, în anul 1935, vestitul miner Stahanov, ridicat în slăvi de către propaganda sovietică decenii de‑a rândul, va depăşi norma zilnică de 14 de ori, ajungând, pe tură, de la 7 tone de cărbune la 102 tone; fapt asociat în Rusia fie cu competitivitatea, fie cu exagerarea, după caz.
Vlădika Diomid Dziuban va primi, în curând, spre păstorire, regiunea Ciukotka, „o eparhie” foarte bogată în zăcăminte naturale; asemănătoare cumva cu regiunea sa de baştină, situată însă tocmai la capătul răsăritean al Rusiei – cu o suprafaţă de trei ori mai mare decât cea a ţării noastre şi o populaţie de 52.000 de locuitori, dintre care nici măcar jumătate ortodocşi. I se acordă sprijin, încă dintru început, din partea guvernatorului Ciukotkăi, vestitul multimiliardar Roman Abramovici, proprietar, printre altele, al clubului londonez de fotbal Chelsea Londra. Magnatul petrolului şi aluminiului din Rusia, având origine evreiască – rămas orfan însă de ambii părinţi, de la vârsta de 3 ani – va fi închis ochii, se pare, în faţa rapoartelor anuale privitoare la antisemitismul din Rusia, ce îl vizau constant pe episcopul de Ciukotka; altfel nu s‑ar putea explica în nici un fel bunele relaţii dintre cei doi. Vlădika Diomid a făcut caz, în nenumărate rânduri, de rugăciunile înălţate de către Biserica ortodoxă din Ciukotka pentru Abramovici.
Pastorale în serie pe internet
Media moscovită  s‑a grăbit să califice, zilele acestea, condamnarea de către Sino­dul rus a episcopului de Ciukotka, după o păstorire de mai bine de 7 ani, drept un complot. S‑au emis şi o mulţime de scenarii în acest sens. Întrebarea de căpătâi rămâne însă următoarea: ce l‑a determinat  pe epis­copul Diomid, stăpân peste o eparhie mică, fără probleme ieşite din comun, să adreseze zeci de pastorale – răspândite cu vite­za fulgerului, via internet –, vreme de 2 ani, „către întreaga Biserică Ortodoxă a Rusiei”? Unii comentatori din presa religioasă moscovită pun totul pe seama singurătăţii necercate a ierarhului din „ capitala” Anadyr, un satuc sărac până mai ieri, declarat oraş de puţină vreme. Foarte mulţi pravoslavnici însă, mai ales ucraineni (chiar şi episcopi), îl susţin întru totul pe vlădika Diomid, socotindu‑l un păstor înduhovnicit.
Iată, pe scurt, ideile vehiculate în zecile de pastorale ale întâistătătorului Ciukotkăi: Biserica rusă trebuie să întrerupă orice dialog cu eterodocşii şi reprezentanţii altor religii. Condamn regimul democratic actual. Pledez pentru revenirea la monarhie. Creştini, refuzaţi noul paşaport rusesc! (deşi vladika deţine un astfel de paşaport: „Înţelegeţi‑mă, e zonă de graniţă, pot fi arestat!”). Renunţaţi la cardurile bancare. Nu folosiţi, nu purtaţi cu voi telefoane mobile. Este foarte important acest lucru. Împotriviţi‑vă oricărui control al autorităţilor asupra persoanei umane.
Mai mult, în octombrie 2007, el îl va denunţa „întregii Biserici ruse” pe Patriarhul Aleksei al II‑lea ca fiind eretic, pe motivul de a se fi rugat în catedrala Notre‑Dame din Paris, imputându‑i acestuia, tot printr‑o „pastorală”, şi summitul interreligios desfăşurat la Moscova în iulie 2006. Pentru „demonstrarea ortodoxiei”, vlădika Diomid va cere lui Aleksei „să facă pasul decisiv de ieşire a Rusiei din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi să  desfiinţeze Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse, condus de către Mitropolitul Kiril de Smolensk”.
Obişnuit cu mulţimea broşurilor din Biserica Ortodoxă Rusă, ce combat mai cu seamă „semnul fiarei – 666”, până în toamna anului trecut, Patriarhul Aleksei aproape că nu a schiţat vreun un gest vizavi de pastoralele ciukotkiene. Dintr‑odată însă – poate la sugestia unor consilieri foarte bine informaţi – a hotărât că din regatul lui Abramovici începe să răzbată un iz de Biserică ortodoxă alternativă.
Plata facturii mobilului  „păcătos”
Analizând raportul comisiei teologice sinodale, cu privire la conţinutul declaraţiilor Preasfinţitului Diomid, în 27 iunie a.c., sinodalii ruşi au decis depunerea acestuia din treapta episcopală “pentru fapte neconforme cu canoanele, calomnie şi neadevăruri la adresa irarhiei ortodoxe ruse, pentru incitatare la schismă”. Sinodul aşteaptă acum explicaţii şi pocăinţă din partea întâistătătorului Ciukotkăi, care, bineînţeles, nu prea are de gând să facă un drum până la Moscova.
Şi chiar a doua zi, după rezoluţia Sino­dului rus, vlădika Diomid a slujit la Anadyr, considerându‑se total nevinovat. Între timp, de problemele Eparhiei Ciukotkăi a fost însărcinat să răspundă temporar episcopul Mark (Tujikov) de Habarovsk. Luând în calcul caterisirea sa la viitoarea întrunire sinodală, după cum s‑a propus în urmă cu o lună în Sinod – lucru întrevăzut, de altfel –, vlădika Diomid declară cu seninătate că este hotărât să‑şi susţină ideile de pe poziţia de simplu monah, afirmând că va rămâne până la moarte în Ciukotka.
Acuzaţia principală a Sinodului, cum că se face vinovat de „primejdia introducerii dezbinării în Biserică”, pare a o trece cu vederea cu destulă uşurinţă. Presa de la Sankt Petersburg, eludând cu bună ştiinţă implicaţiile profunde ale problemei,  concluzionează, în binecunoscutul stil al gazetăriei de pe Neva, că de vină în comunicarea dintre Sinod şi Episcopul din Ciukotka ar fi absenţa „mobilului”, în vreme ce pravoslavnicii de la Kiev susţin că factura, în cazul dat, pare a fi „umflată” în mod nejustificat.