Revista:

Pater Andreas cel senin

id853_andreas_1.jpg.jpg

Motto: „Cine a învins patimile, acela a învins şi întristarea. Căci cine iubeşte lumea, ­aceluia îi este cu neputinţă să nu se întristeze.
Iar cel ce a dispreţuit lumea, e vesel ­totdeauna.” (Sf. Serafim de Sarov)

 

„Nu sunt smerit, căci dacă aş fi fost, Domnul mi‑ar fi dat să văd raiul în fiecare zi!”. Aşa mi‑a răspuns pater Andreas când l‑am acuzat de smerenie pentru bucuria chipului său.
Nu ştiu câţi ani are. Ştiu doar că este un călugăr trecător şi nemuritor de la Sarray şi că a venit din lume, adică din Grecia, acum vreo 17 ani, pentru că soţia lui i‑a spus într‑o seară că peste o lună ea va merge la Domnul, iar el să lase toa­te şi să meargă în Muntele Sfânt. S‑a mirat şi atunci, sărmanul, şi încă se mai minunează şi astăzi, pentru că doamna vieţii lui nu fusese niciodată bolnavă şi nu s‑a îmbolnăvit nici după seara cu pricina… Dar de mutat la cele veşnice s‑a mutat exact la o lună de zile!
Şi dacă asta a fost voia Domnului, a lăsat pater Andreas toate ale lumii şi a venit în Grădina Maicii Domnului. N‑a mai trăit după voia sa, ci după cea dumnezeiască, şi aşa a dobândit bunătate şi smerenie.
Indiferent de ce face, chipul său e mereu luminos şi radiază bucurie, pentru că zice el că „de toţi se bucură”. Nu‑i pare deloc rău după lucrurile lăsate în lume, pentru că „Dumnezeu nu stă în cele ce sunt. Şi atunci de ce să alipesc sufletul meu de cele trecătoare?”.
Cuvânt de învăţătură nu poate să dea, că doară „numai sfinţii sunt învăţători. Omul simplu, ca mine, nu poate învăţa pe alţii, dacă nu este sfânt!”…
Răsărise deja soarele pe faţa lui voioasă când a plecat mai departe la ascultare, trăgând bucuros de un căruţ…