Revista:

Mânăstirea de la Cota 1000, podoaba din munţii de poveste

Untitled

Am plecat dis‑de‑dimineaţă din Bucureşti, pentru a ajunge la Mânăstirea „Înălţarea Domnului” de la Cota 1000. Se află undeva în partea de nord a judeţului Dâmboviţa, pe DN 71, ce leagă Târgovişte de Sinaia, într‑un spaţiu de legendă, numit Platoul Haiducilor. Locul nu‑i ales întâmplător, pentru că aici, în vremuri de demult, se nevoiau pustnici şi chiar a existat un schit, incendiat de turci în 1647, pe vremea lui Matei Basarab.

De praznicul Sfântului Ierarh Nicolae ne‑am grăbit să ajungem, printr‑un peisaj de iarnă ca dintr‑un basm de când eram copii, pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Nămeţii sunt mari de un metru, dar cineva s‑a îngrijit a băga plugul, astfel încât pelerinii să poată ajunge la sfântul lăcaş. Biserica are un farmec aparte: albă şi luminoasă, construită în stil românesc. Câteva schele sunt urcate pe ea, pentru renovări. Se fac lucrări şi de înlocuire a acoperişurilor turlelor. Această Casă a Domnului a fost construită în 1994, într‑un timp record: 3 luni şi 20 de zile! De afară se aud rugăciuni rostite de părinţii de la strană. Nu sunt prea mulţi pelerini, dar atmosfera e caldă, primitoare. Mirosul tămâiei ne pătrunde întreaga fiinţă. Liturghia e începută, dar nu demult. Cântările închinate Sfântului Nicolae trezesc în noi emoţii puternice. Îmi imaginez la un Nicolae se află printre noi, un adevărat şi mare ierarh care, în părinteasca lui bunătate, trece prin biserică să îi blagoslovească pe credincioşi cu lumina tainică a iubirii…

După slujbă, mergem să‑l cunoaştem pe părintele Mechisedec Dobre, stareţul mânăstirii, pe care îl întâlnim la cuhnie. Cu bucuria unui suflet de copil, ne primeşte şi stă de vorbă cu noi, în timp ce mâinile îi merg cu îndemânare la prepararea bucatelor de sărbătoare. La trapeză se vor servi specialităţi din peşte de Dunăre. Părintele este originar din Jurilovca, din inima Deltei Dunării, aşa că ştie foarte bine ce face. Ne îngăduie să facem şi câteva fotografii, pentru a împărtăşi credincioşilor câteva reţete speciale în revista Leacuri şi reţete mănăstireşti din data de 10 ianuarie. Suntem atenţi şi ne luăm notiţe, pentru a nu scăpa vreun detaliu, realizând pe parcurs că nu e lucru uşor să prepari atâtea felurite mâncăruri, mai ales într‑o cantitate mare. Mergem apoi la trapeză, pentru a degusta din alesele bucate. Împreună cu stareţul, obştea şi pelerinii, după obişnuitele rugăciuni, ne aşezăm la masă. Borş lipovenesc de peşte, tocană de peşte şi alte bunătăţi ne îmbie aburinde, în timp ce pe fereastră se înalţă ascuţişurile nămeţilor.

După servirea mesei, mergem să‑i luăm părintelui Melchisedec un interviu, ce va apărea în aceeaşi revistă. Apoi mergem să ne închinăm pe la icoanele din biserică şi ne pregătim de plecare, pe înserat. Drumul ne pare lung şi parcă n‑am mai fi plecat de acolo, dar ne promitem că vom reveni curând, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Sfântului Nicolae.

Laurenţiu CO SMOIU