Revista:

Mare e Allah! …între rromii bulgari

Untitled1

S‑a vorbit tot mai adesea, în deceniul de pe urmă, de un faliment al strategiilor de integrare etno‑culturală şi confesională pe continentul european. Franţa, cu precădere, dar şi Marea Britanie ori Germania, nu mai contenesc în a se plânge de constituirea unei adevărate societăţi paralele musulmane în aceste ţări, în vreme ce Belgia se confruntă cu solicitarea mai multor organizaţii islamice de recunoaştere a arabei ca limbă oficială a Bruxelles‑ului…

De la Bulgaria… la Bulgaristan

Presiunea islamului în Balcani, prin comparaţie cu Apusul, ar părea să fie chiar mai mare… Cel puţin aşa susţin vecinii noştri de la sud de Dunăre, care vorbesc de transformarea ţării lor, în ultima vreme, într‑un adevărat Bulgaristan. “Războiul civilizaţiilor a început. Ceea ce vedem noi astăzi sunt doar primele lui semne” – va declara, la sfârşitul lunii noiembrie 2014, pentru postul de televiziune Nova TV de la Sofia, istoricul Bojidar Dimitrov, fost ministru în timpul guvernării lui Boiko Borisov (2009‑2011) – cu referire precisă la zecile de mii de convertiri la Islam, ce au avut loc, în ultimii ani, în Bulgaria. “Nu ne erau de‑ajuns aproape un milion de turci musulmani, duceam lipsă, cel mai probabil, de islamişti radicali! Asta să fie oare Bulgaria noastră? Halal!” – vor comenta, la rândul lor, în decembrie anul trecut, mai multe site‑uri bulgăreşti pe tema dată.

«Tuturor toate m‑am făcut…»

Pe lângă autorităţile politice de la Sofia, de convertirile în masă la Islam de la sud de Dunăre s‑ar face vinovată, în concepţia unor jurnalişi bulgari, Biserica Ortodoxă din această ţară, ai cărei ierarhi “se mărginesc la diverse expertize – în caz că le‑ar fi solicitate –, fiind cu totul desprinşi de realitate”. “Tuturor toate m‑am făcut, dar nu precum Apostolul, din dragoste de oameni, ci pentru… dobândirea mitrei arhiereşti. Cu dreptmăritorii creştini am fost asemenea lor, cu stăpânirea – preasupus şi multînţelegător, cu ecumeniştii – ecumenist, cu arhonţii – arhonte…” – scrie jurnalista Zlatina Ivanova (v. Dveri. bg. 29.11.2014), ce enumeră, spre luarea‑aminte a cititorilor, câteva dintre înaltele îndatoriri ale ierarhilor, după Sfinţii Părinţi, adaptate la specificul Bisericii Bulgare.

Convertiri în masă la Islam

O situaţie explozivă, astăzi, în ochii autorităţilor de la Sofia, se dovedeşte a fi cea din Pazargic, oraş situat în sudul Bulgariei (a nu se confunda cu Bazargicul interbelic, redenumit astăzi Dobrici), unde, în ultimii ani, peste 15.000 de ţigani au îmbrăţişat Islamul! “E loc chiar de mai bine” – susţin nou‑convertiţii, convinşi pe deplin că vor reuşi să atragă la Islam întreaga populaţie de etnie ţigănească a oraşului, estimată la peste 30.000 de suflete. “De când au trecut la Islam, ţiganii din Pazargic, e drept, nu mai fură, dar nici nu vor să mai audă de şcoală”, susţine cotidianul 24 Ceasa din capitala bulgară (11.11.2014), care îşi manifestă îngrijorarea faţă de enclavizarea a zeci de mii de oameni, prin cultivarea unui discurs total străin de interesele statului bulgar în rândul acestora.

Oraşul bărbilor din Balcani

În privinţa acuzei autorităţilor bulgare, tot mai deranjate de faptul că “peste noapte, un întreg oraş s‑a umplut de mii de bărbi şi de voaluri islamice”, Ghince Mollova, o nou‑convertită din Pazargic, e categorică: “Ce e rău în faptul că noi ne rugăm, că bărbaţii noştri poartă barbă, iar femeile voal?! De când am devenit musulmani, suntem cu totul alţi oameni. Ţiganii tineri nu mai beau, nu mai fură, nu se mai bat. Nu mai există jafuri şi crime în mahalaua noastră. Narcoticele şi prostituţia au dispărut. Asta ne cere religia pe care o împărtăşim, asta facem”.

Jurnalista Olea Al‑Ahmed, o cunoscută traducătoare de limba arabă de la Sofia, este convinsă însă că fenomenul a devenit unul extrem periculos, nou‑convertiţii deosebindu‑se radical de musulmanii paşnici din Bulgaria. “Ei sunt o armă în mâinile unor forţe ascunse. Sigur, întrebarea rămâne: care sunt acestea?” (24 Ceasa, 1.12.2014).

Mai întâi, ţiganii au fost evanghelişti…

“Islamul a încercat în două rânduri să cucerească Europa” – atrage atenţia Bojidar Dimitrov, arătând ameninţător cu degetul spre convertirile în masă la mahomedanism, care au loc, în ultima vreme, în Bulgaria. Fostul ministru e încrezător, totuşi, că autorităţile bulgare vor găsi o soluţie cât mai grabnic cu putinţă în cazul dat. În privinţa situaţiei din Pazargic, are chiar mari speranţe, aducând exemple încurajatoare din trecutul apropiat: “Cu 20 de ani în urmă, a existat o puternică invazie de propovăduitori neoprotestanţi aici. În Pazargic, aproape toţi ţiganii deveniseră neoprotestanţi”. Ca şi atunci, mulţi bulgari sunt convinşi astăzi – cu toate că ţiganii nu recunosc nici din ruptul capului fapta incriminată – cum că barba şi vălul subţire cu cheltuială se ţin, fiind vorba la mijloc de fonduri fabuloase, provenite, cel mai probabil, din vistieria unor fundaţii arabe cu dare de mână.

Hogea Ahmed Musa

În primăvara anului trecut, imamul Ahmed Musa din Pazargic a fost judecat şi condamnat la 4 ani de închisoare pentru propovăduirea islamismului radical. El va relata în faţa judecătorilor că este născut dintr‑o mamă creştină şi un tată musulman nepracticant. Bolnav grav de schizofrenie în copilăria sa, imamul va susţine că s‑a vindecat de boală doar după convertirea efectivă la Islam. Acuzaţiile de propovăduire a radicalismului islamic, după Ahmed Musa, sunt pure fantezii, bazate fiind pe joaca unui copil de ţigan, ce repeta, cu o sabie de lemn în mână, scena biblică a jertfirii de către Avraam a fiului său Isaac. O scenă fără nici o legătură cu decapitările statului islamic…

Cu Allah la tribunal

Nu e greu de închipuit, desigur, un proces al unui hoge al ţiganilor… Pe tot parcursul judecării procesului lui Ahmed Musa, sute de ţigani cu bărbi stufoase, în faţa tribunalului din Pazargic, nu vor înceta din strigătele lor: “Mare e Allah! Allahu Akbar!”… Ca din senin, cu puţin înainte de pronunţarea sentinţei, îşi vor face apariţia însă mai multe zeci de ţigani – neconvertiţi şi fără bărbi, de această dată –, scandând, la rându‑le, din străfundul rărunchilor, împotriva confraţilor lor, deveniţi peste noapte supuşi ai lui Mahomed: “Talibanii, talibanii!”. “Pentru Allah, Bălgaria şi neamul ţigănesc”, ţiganii vor fi convinşi cu greu să nu‑şi scoată săbiile ninja “din teacă”. Împăciuitorul? Un bulibaşă…

Gheorghiţă CIOCIOI