Revista:

Patriarhul Gherasim Pallada

Untitled

Sfântul Gherasim Pallada s-a născut în insula Creta, în satul Skillos care astăzi se numeşte Kalloni, lângă oraşulcapitală Iraklion, undeva între anii 1625- 1630. Familia sa era una evlavioasă. Mama sa se numea Steliana, iar tatăl, Teodor, era preot. A mai avut doi fraţi, din care unul a ajuns şi el preot în insula Zakynthos. Familia Pallada era o familie de viţă nobilă foarte cunoscută în Creta care a dat numeroşi clerici şi oameni de seamă.

Încă de copil, Sfântul a deprins de la tatăl său cititul, scrisul şi primele învăţături, iar apoi a fost trimis la şcoală în Corfu şi la Veneţia. Iubitor de studiu, el s-a făcut repede remarcat pentru profunzimea cunoştinţelor sale şi a ajuns să cunoască desăvârşit greaca veche, latina şi ebraica precum şi filosofia şi teologia. Cum insula Creta fusese între timp ocupată de otomani, după ce şi-a terminat studiile, Sfântul nu s-a întors acasă, ci a rămas să predea în diferite şcoli greceşti din Pelopones, Ioannina, Epir, Arta şi Kastoria.

A fost ales mitropolit de Kastoria, iar în 1668, Sinodul Arhiepiscopiei de Ohrid l-a caterisit pe nedrept. Caterisirea sa nu a fost însă recunoscută de Constaninopol. În 1686, i-a fost încredinţată spre păstorire, pentru puţină vreme însă, Mitropolia de Adrianopol, iar în data de 25 iulie 1688 a fost ales Patriarh al Alexandriei.

Sfântul a plecat de îndată în Egipt şi, din poziţia de patriarh, s-a dedicat îndeosebi predicării cuvântului lui Dumnezeu şi, mai ales, apărării Ortodoxiei de atacurile Apusului catolic. Numeroase omilii ale sale se păstrează în manuscris. Alături de acestea, opera sa cuprinde şi lucrări cu caracter imnografic şi poetic, dar şi manuale de teologie, retorică şi logică. În timpul îndelungatei sale păstoriri, de peste 22 de ani, Sfântul a făcut mai multe drumuri în Ţările Române şi în Rusia de unde a primit un sprijin substanţial. Este cunoscută legătura sa deosebită atât cu Nicolae Mavrocordat cât şi cu Sfântul Constantin Brâncoveanu, domnitori la curtea cărora a poposit în numeroase rânduri. A purtat şi o vastă corespondenţă cu Petru cel Mare, papa Clement al XI- lea, precum şi cu patriarhii Constantinopolului şi ai Iersualimului din vremea sa. Sfântul Gherasim al II- lea Pallada era iubit şi respectat de toată lumea pentru vasta sa cultură şi viaţa cuvioasă pe care o ducea. Cei care au scris despre el îl numeau „bărbat preînţelept şi preasfânt”, „livadă a virtuţilor şi a harurilor” şi „mare patriarh şi apărător al Ortodoxiei”.

Ajuns la o vârstă înaintată, slăbit şi bolnav, Sfântul patriarh s-a retras din scaun hotărând să îşi petreacă ultima parte a vieţii la Mânăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos. De aici s-a şi mutat la veşnicele locaşuri în data de 15 ianuarie 1714. Capul Sfântului Gherasim se păstrează până astăzi în altarul bisericii mari a Mânăstirii Vatoped într-o raclă de argint şi este izvorâtor de bună mireasmă.

În data de 17 septembrie 2002, Patriarhia Alexandriei a recunoscut pe Sfântul Gherasim al II- lea Pallada în rândul sfinţilor, rânduind să fie prăznuit în fiecare an în data adormirii sale, 15 ianuarie.

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU