Revista:

Un proiect 100% românesc

Untitled

Deşi este un om foarte tânăr, inginerul care stă în faţa mea poartă pe umeri o greutate cu totul deosebită: zidirea Catedralei Mântuirii Neamului. De‑abia terminase facultatea când a fost chemat, într‑un mod aproape misterios dată fiind experienţa lui, de către părintele Patriarh Daniel să fie inginerul care va urmări şi va duce la bun sfârşit lucrările celui mai important edificiu pe care l‑a ridicat Biserica Ortodoxă Română de când se ştie ea! Ce anume din CV‑ul tânărului inginer a atras atenţia Patriarhului nu se ştie nici azi, însă alegerea/ intuiţia Preafericirii Sale a fost excelentă! Aşa se face că din 2010 acest om urmăreşte îndeaproape giganticul şantier, fiind atent la absolut toate elementele lui constructive şi umane, fiind atent până la cele mai mici detalii.

Câţi oameni lucrează pe acest şantier, domnule inginer?

În general, primul schimb, cel mai mare, e dimineaţa de la ora şapte până seara la ora şase, şi acolo sunt 150 de oameni. Mai vin şi alte schimburi: de exemplu, la ora 11 începe un alt schimb de vreo 50 de oameni, zidari, dulgheri, şi noaptea sunt pe şantier, la fel, dulgheri şi betonişti care toarnă betonul. Am stabilit fluxul ăsta ca să avem liber seara să turnăm betonul, pentru că staţiile de beton fiind undeva la ieşirea din Bucureşti, în timpul zilei traficul este foarte mare şi le ia mult să ajungă la şantier.

Câţi metri cubi de beton s‑au turnat până acum?

La partea de infrastructură – noi suntem aici la cota 0 –, fundaţie şi două demisoluri, s‑au turnat 50.000 de metri cubi de beton. Deci numai în radierul catedralei, adică fundaţia propriu‑zisă a acestei clădiri, s‑au turnat 25.000 de metri cubi de beton. Este un masiv din beton armat, un radier casetat, cu grinzi principale longitudinale şi transversale în care au intrat 25.000 de metri cubi. Are o grosime de patru metri şi local, în zona grinzilor longitudinale şi transversale, şase metri.

Teoretic, o asemenea construcţie cam cât ar trebui să reziste în timp?

Lucrul ăsta se stabileşte înainte de a începe proiectarea clădirii. Noi am stabilit ca această clădire să stea în picioare minim 500 de ani. S‑a luat în considerare că în 500 de ani o să treacă peste ea cam opt‑zece cutremure. Având în vedere periodicitatea cutremurelor de mare amplitudine, noi am considerat că în 500 de ani or să fie peste opt cutremure mai mari de 7 grade pe scara Richter. Aşa a fost proiectată, de asta a şi rezultat un coeficient de armare mare al elementelor de rezistenţă, coeficient de armare care în unele cazuri ajunge la 30%, adică la un metru cub de beton intră aproximativ 300‑350 de kilograme de fier. Din calcule a rezultat că anumite elemente de construcţie sunt solicitate foarte mult la cutremur şi acestea au fost armate ca atare. Din acest motiv şi compoziţia elementelor structurale diferă, adică avem un beton armat şi cu armătură simplă, flexibilă (bare de oţel rotunde), dar şi cu structură rigidă, adică table din oţel.

Aşadar, 500 de ani, practic, nu ar trebui să umble nimeni la ea, o jumătate de mileniu ar trebui să rămână aşa.

Da, să stea liniştită. Putem să facem comparaţie cu alte biserici din România care, vedeţi, sunt construite acum câteva sute de ani şi încă rezistă.

Da, dar sunt la altă scară şi în alte locuri construite, în zonă de munte, unde nu sunt cutremure…

Da, într‑adevăr, dar avem şi în zona de câmpie şi rezistă. E adevărat, nu sunt la aceeaşi scară cu catedrala.

Aţi mai făcut ceva asemănător la scara aceasta atât de mare?

Nu, aşa ceva nu. Cel puţin din punctul meu de vedere nu, pentru că imediat după ce am terminat facultatea am avut posibilitatea să lucrez pe acest şantier. Acest şantier este primul din cariera mea.

Proiectul este 100% românesc?

100% românesc. Proiectarea este asigurată de un consorţiu de proiectare, firma de arhitectură este din Bacău, firma de rezistenţă este din Bucureşti, la fel şi cea de instalaţii. A fost un concurs de proiectare pe care Patriarhia Română l‑a desfăşurat la începutul anului 2010, a fost un concurs la care s‑au înscris zece societăţi de proiectare şi consorţii de proiectare. În luna mai a anului 2010 acest concurs s‑a finalizat, din cele zece societăţi înscrise doar şapte au predat proiectul. Timp de o lună de zile, Patriarhia Română a făcut nişte comisii care au jurizat cele şapte proiecte, iar la începutul lunii iulie s‑a declarat câştigătorul, adică s‑a făcut clasamentul pe fiecare specialitate în parte, câştigător fiind acest consorţiu despre care am pomenit mai devreme.

În iulie 2010 s‑a semnat contractul de proiectare şi s‑au făcut demersuri pentru obţinerea avizelor de la instituţiile statului menţionate în Certificatul de urbanism. Pe 2 septembrie 2010 am obţinut autorizaţia de construire şi imediat după obţinerea acesteia, în acelaşi an, am început lucrările de organizare de şantier. Având în vedere că este un şantier care se întinde pe o perioadă foarte mare de timp şi pe o suprafaţă foarte mare, trebuia să avem o organizare bine pusă la punct, mai ales că suntem şi în centrul Bucureştiului. De exemplu, platformele de acces al maşinilor care aprovizionează şantierul cu materiale aveau nevoie şi de o rampă de spălare, să nu iasă cu noroi. Suntem în centrul Bucureştiului şi a trebuit să luăm măsurile necesare.

Organizarea de şantier s‑a finalizat la sfârşitul lunii decembrie 2010. Tot în aceeaşi lună am semnat şi contractul pentru execuţia pereţilor mulaţi. Au fost nişte lucrări pregătitoare pentru a începe efectiv realizarea construcţiei: s‑au executat nişte pereţi mulaţi necesari pentru excavarea pământului, pentru a ajunge la cota de fundare, care este la 17 metri adâncime faţă de cota terenului natural şi la 22 de metri adâncime faţă de cota 0, unde suntem noi aici. Diferenţa între cota terenului şi cota 0 este de cinci metri, pentru a crea acele platforme – după cum ştiţi, o biserică se plasează pe un deal, pe o înălţime. Având în vedere că şi Dealul Arsenalului este cel mai înalt punct terestru al Bucureştiului, a fost necesar să creăm, totuşi, monumentalitatea acestei clădiri.

Este un şantier care înaintează normal, lent sau repede?

Înaintează în funcţie de sursele de finanţare pe care le obţinem, adică avansează când mai repede, când mai încet. Noi avem programat ca până la sfârşitul anului 2016, cel mult începutul lui 2017, să încheiem corpul principal, adică tot ce înseamnă la cota 45 – încheierea arcelor, încheierea bolţii de deasupra pronaosului, unde suntem noi aici –, rămânând doar execuţia turlelor în 2017.

Prin urmare, de acum într‑un an catedrala va fi „închisă“…

Da, cu excepţia turlelor. Acum ne aflăm la cota 36. Deci, se execută lucrări pe nivele din nouă în nouă metri, aşa este structurată ea ca proiect. Acum executăm lucrările între cota 27 şi 36. De aici, de la cota 27, iau naştere arcele care susţin bolţile şi cupolele. Avem arce pe toată deschiderea catedralei, undeva la 27‑30 de metri, care se închid la cota 45, şi pe ele se sprijină turlele. De la cota 45 pleacă turlele; se închide corpul principal al clădirii, pleacă turlele secundare de deasupra fiecărei case de scară până la cota 60 – turlele mici –, mai avem încă o turlă‑clopotniţă la intrare, aici, care merge până la cota 80 şi mai rămâne turla de deasupra naosului, turla Pantocrator, care merge până la cota 106 metri faţă de cota 0!

Şi de jos se poate vedea pictura aflată la 106 metri?

Se poate vedea, da. Vă daţi seama, picturile vor trebui să fie cumva…

Şi veşnica întrebare: domnule, e mai înaltă decât Casa Poporului?

Este mai înaltă, turla Pantocrator va fi mai înaltă. Avem la cornişa Casei Poporului cota 87 de metri, cât o să aibă clopotniţa. Ce depăşeşte Casa Poporului este „partea lui Dumnezeu”, turla Pantocrator. De la cota 106, unde se închide cupola din beton armat şi cărămidă, noi mai venim deasupra întregii catedrale cu o confecţie metalică care dă forma acoperişului, până la cota 120 de metri. De acolo va începe crucea – care în momentul ăsta nu ştim ce înălţime va avea, pentru că acum am început discuţiile privind proiectul de finisaje interioare şi exterioare, unde este cuprinsă şi crucea. Este un detaliu arhitectural care trebuie tratat şi gândit ca atare, în funcţie de proporţia catedralei. Nu putem la o turlă de 120 de metri să punem o cruce de trei metri, da? Trebuie deci gândită să fie frumoasă din punct de vedere estetic. Noi facem o catedrală nu pentru 50 de ani, ci facem o catedrală care să dăinuie peste secole.

Interviu realizat de Răzvan Bucuroiu