LOADING

Type to search

Sfârşit de an cu roadă multă

Sfârşit de an cu roadă multă

Share

A fost un an „gâfâit”, un an fugărit, un an dificil în privinţa gestionării resurselor editoriale şi financiare. Rezistăm (cu greu) asaltului internetului, mediul virtual se lăţeşte peste tot, click‑ul a înlocuit foşnetul filei de hârtie, mirosul tipăriturii nu mai creează emoţii în cortexul cerebral şi nici nu mai stârneşte amintiri plăcute, cu aromă de bibliotecă şi bunici înţelepţi. Cu toate astea, cineva trebuie să ţină steagul sus! Dacă mâine va da iama un super‑virus în toată memoria serverelor planetei, ce se mai alege din tot ceea ce s‑a acumulat acolo? Poate să spună cineva? Pe când o carte pe raft, o revistă, un album – acestea toate rămân. Memoria umanităţii trebuie stocată şi pe suport concret, săpată în piatră, desenată pe pereţii peşterilor, pictată pe zidurile templelor, tipărită pe hârtie ori papirus. Memoria pe un suport concret, asta este ceea ce încercăm să lăsăm în urmă!

Conferinţe, lansări, cursuri

Dar mai mult decât acestea, sau în completarea lor, a fost o serie lungă de evenimente la care am participat în această toamnă. Bunăoară, lansarea cărţii tipărite de noi – Fascinaţia Tradiţiei a lui Teodor Baconschi – de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (cu o foarte caldă, părintească binecuvântare patriarhală, cum demult n‑am mai văzut, dar şi cu prestaţia excelentă a părintelui decan Ştefan Buchiu, în rolul de gazdă); apoi aceeaşi carte am lansat‑o, cu mare succes, la Iaşi, în prezenţa Preasfinţitului Damaschin, noul vicar de la Suceava (surpriză umană foarte plăcută!) şi a părintelui Hrisostom Rădăşanu, de a cărui intensă prietenie mă bucur ca un copil.

După care am participat la Târgul de Carte Religioasă de la Sibiu (prezentări de carte, diplome decernate etc.), apoi am lansat la Librăria Sophia din Bucureşti cartea lui Marius Vasileanu, vechi colaborator al nostru, în prezenţa verbului înmiresmat al părintelui profesor Vasile Gordon. Luna noiembrie a continuat „pe repede înainte” cu lansarea mai vechii cărţi a părintelui Teofil Părăian la Câmpina, alături de preotul Petru Moga şi parohul de la superba biserică Sfântul Nicolae, părintele Grigore Meşteroaie, după care a doua zi am vorbit elevilor de la Şcoala şi Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, conduse de energica directoare Mona Şerbănescu (o veritabilă „leoaică” a pedagogiei creştine româneşti), despre vocaţie, profesie, credinţă şi înaintaşi… La sfârşitul săptămânii conferenţiam la parohia Şerban Vodă din Bucureşti, la invitaţia lui Stelian Gomboş şi cu încredinţarea preotului paroh Dinu Pompiliu (bunul prieten din pelerinajele în Ţara Sfântă), despre „a fi tânăr într‑o lume bătrână”, iar site‑ul Locaşuri Ortodoxe a transmis evenimentul în direct, cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu şi cu efortul tehnic al ing. Cătălin Ion, creatorul şi administratorul respectivului portal de ştiri ortodoxe.

Bucurie mare a fost prilejuită şi de invitaţia Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, de a participa la parastasul (poate ultimul – cine ştie? – înainte de canonizare) de la biserica din Drăgănescu, parastas pentru sufletului uriaşului Arsenie Boca, sfântul Ardealului, care a pictat total neconvenţional acest locaş de lângă Bucureşti. Întâlnirea cu Episcopul a fost o adevărată încântare, iar lunga convorbire de după parastas a ţinut mereu sus ştacheta memoriei celui pomenit.

Ziua Naţională mi‑am petrecut‑o în drum spre Iaşi, unde am susţinut un masterclass pe tema presei şi comunicării creştine, în care, în faţa celor 22 de masteranzi (coordonaţi de părintele Sebastian Teacu), am vorbit despre „Viţelul de aur al comunicării. Tehnici, piedici & ispite în exerciţiul comunicării”. Din întrebările puse pe toată durata prelegerii – şi judecând după feedback‑ul primit – tema şi prezentarea ei au suscitat un real interes, întâlnirea terminându‑se la ora 17, după şapte ore aproape neîntrerupte…

În fine, am ajuns şi la Ploieşti, cu Marius Vasileanu, la calda invitaţie a părintelui Bogdan‑Călin Georgescu, un animator eficient al vieţii spirituale din urbea prahoveană. Acolo, la Liceul „Mihai Viteazul” (absolvit, printre alte nume ilustre, de Nichita Stănescu, Eugen Simion, Basarab Nicolescu), în faţa unui amfiteatru plin şi atent, am vorbit despre necesitatea duhovnicului şi despre tema întâlnirii cu persoana providenţială (maestru spiritual sau profesional, doctor de suflete etc.). Copiii au înţeles, fără doar şi poate, că a pune în viaţă întrebarea corectă îţi poate schimba radical destinul. În bine!

Punct și de la capăt

Aşa s‑a terminat anul 2017 pentru mine şi pentru editura pe care o reprezint. Un sfârşit de an optimist, care îl anunţă pe următorul. Care va fi peste tot ce am trăit până acum, sunt sigur de asta. Şi ale cărui invitaţii mi‑am propus a nu le refuza defel. Va fi anul conferinţelor, voi lua ţara la picior – singur sau alături de prietenii şi colaboratorii mei dragi.

Voie bună, tuturor! Şi pe curând!

Răzvan BUCUROIU