Revista:

Ţara de dincolo de veac…

UNIRE

An nou. An al izbânzilor, al bucuriei întru Hristos. Anul mântuirii 2018. Ţara împlineşte un veac. Trăim româneşte, acasă la noi, de două milenii… Fie ca rânduiala lui Dumnezeu cea bună să ne readune şi să ne păstreze în veac laolaltă!…

5 decembrie 2017 

Regele nostru a plecat la cer. Lângă Împăratul Hristos. Întristătoarea veste a despărţirii de Majestatea Sa venit în jurul prânzului, pe 5 decembrie. Mihai I, regele României… Am aflat de blândul nostru monarh încă din copilărie. La Europa liberă, înainte de 1989, îi ascultam glasul tremurând, în fiecare an, în preajma sărbătorilor. Negreşit. Primul care mi‑a spus, în 1990, că regele nostru nu va mai reveni acasă, pe tron, a fost tata. Spre disperarea mea, după o primăvară şi un început de vară petrecute în Piaţa Universităţii. „Doar îl aşteptai!”– i‑am spus tatei. „Era regele tău, regele nostru. Mă puneai să‑ţi acordez cât mai bine aparatul de radio ca să poţi asculta glasul regelui, cuvântul lui către Ţară. Cât mai clar”. „Aşa este” – mi‑a spus tata. „Numai că nu va veni. Prin câte am trecut în jumătate de an, e limpede că nu va veni. Vor păstra la putere pe unul de‑al lor. Nici astfel lumea nu se va împăca după atâţia ani de comunism. Interesul ţării, atunci când a venit Carol, cerea să avem un rege. Prea multe capete fanariote împământenite visau la încoronare, putând să zădărnicească totul. Era nevoie de un rege din afară. Mă tem că cei care deţin astăzi puterea – elitele s‑au dus demult – nu mai văd ca fiind în interesul României reinstaurarea monarhiei. În rest, crezi ce vrei. Îl iubesc şi acum pe rege. A fost regele tinereţii mele. Îl voi recunoaşte mereu drept suveran. Dacă poţi însă, adu‑l acasă…”. Am crezut, mai întâi, că tata m‑a trădat, că l‑a trădat pe rege. Nu, nu trădase. Din păcate, nici cei peste un milion de români, ieşiţi să‑l întâmpine pe rege în 1992, nu au fost îndeajuns ca Majestatea Sa să se întoarcă. A plecat fără nimic din România (şi cine şi‑ar putea închipui că Armata roşie şi argaţii ei, instalaţi la Bucureşti, i‑ar fi permis, în 1947, să plece cu ceva?). Se întoarce astăzi în pământul ţării, la Curtea de Argeş, lângă înaintaşii săi… Un capitol din istoria României va fi, astfel, încheiat. Va rămâne, dincolo de toate acestea, mereu regele nostru. Cer iertare Majestăţii Sale pentru neputinţa de a nu‑l fi revăzut pe tronul pe care a fost silit să‑l părăsească de către instauratorii de republică bolşevică în Carpaţi…

7 decembrie 2017

După regele nostru, a mai plecat la cer un român cu suflet de aur. Aflu de la Chişinău trista veste că cel dintâi preşedinte al Parlamentului Basarabiei, din anii ’90, Alexandru Moşanu, s‑a mutat în lumea celor drepţi. Va mijloci întru înalt, fără doar şi poate, pentru reîntregirea pământurilor româneşti, a adunării fraţilor din acelaşi neam laolaltă. Vocea sa blândă, purtarea creştinească, dragostea de neamul românesc m‑au făcut în atâtea rânduri să am ochii în lacrimi, spunându‑mi că dacă avem încă printre noi asemenea oameni există nădejde de izbăvire pentru poporul mult încercat din Carpaţi, de la Nistru şi Dunăre. Dumnezeu să‑l odihnească în pace!

10 decembrie 2017

Din Răsărit, veştile sunt din ce în ce mai neclare. O nebuloasă pentru cei mai mulţi pravoslavnici de la noi. După ce, în urmă cu aproape două săptămâni, Biserica Rusă a anunţat, prin mai multe canale media, că Patriarhul nerecunoscut al Kievului, Filaret Denisenko, se pocăieşte – printr‑o scrisoare adresată Sinodului de la Moscova –, cerând revenirea în sânul Bisericii Moscovei, înaltul ierarh ucrainean va ţine o conferinţă de presă în care va demonta punct cu punct răstălmăcirea scrisorii sale de către Soborul moscovit. Concluziile sunt unele seci: nici vorbă de vreo „pocăinţă”. Niciodată Biserica de la Kiev (care o depăşeşte la această dată pe cea rusă ca număr de credincioşi în Ucraina) nu se va întoarce la Patriarhia Moscovei. Lupta pentru autocefalie, începută în urmă cu 25 de ani, va continua… Lozinca nerecunoscutului Patriarh kievean – „un singur Stat, o singură Biserică locală” –, văzută în lumina noii legi a învăţământului din Ucraina, începe să dea însă multora de gândit. Universitatea Novorusiei din Odesa, în 1885, era deja una renumită, aici încheindu‑şi studiile de Drept Aleko Konstantinov (1863‑1897), cel mai de seamă scriitor bulgar din veacul al 19‑lea… Răsăritul, atât din punct de vedere politic, cât şi religios, va rămâne, după cum se vădeşte, multă vreme de aici înainte, imprevizibil.

14 decembrie 2017

Astăzi se împlinesc 550 de ani de la Bătălia de la Baia (14 decembrie 1467), în care Ştefan cel Mare înfrânge armatele maghiare, conduse de Regele M atei Corvin, ce invadaseră Moldova. Sfârşitul de an mă readuce în copilărie: regi, voievozi, dăinuirea neamului… 2018 va fi anul împlinirii unui veac de la făurirea României Mari. Al miracolului săvârşit de Cel Preaînalt prin adunarea tuturor românilor într‑o patrie comună. Veneam din Ţara de dincolo de veac… 1918, da, a fost darul Cerului faţă de neamul nostru mult pătimitor!…

Gheorghiţă CIOCIOI